Sincer, nici organizatorii ediţiei de acum nu pot spune cu certitudine a câtea ar fi cea din acest an. Lucru mai puţin important, totuşi, dacă ţinem seama de buna lor intenţie de a reînnoda firul rupt undeva în anii 1995 sau 1997.

 

Când zici „Barock”,

gândul te duce instantaneu la celebrul local care strânge la un loc comunitatea de rockeri nu doar din Petroşani, ci din toată Valea Jiului. O comunitate aparte şi, de multe ori, din cauza modului de a se îmbrăca, este privită, pe nedrept, cu suspiciune de către unii care se cred normali. O idee preconcepută, de altfel, fiindcă, dacă ajungi să-i cunoşti, nu-ţi trebuie mult, ca să-ţi dai seama că mare parte dintre ei le poate da clase, atât ca pregătire profesională, cât şi ca mod de comportare, multora cu ifose de intelectuali scoşi pe bandă rulantă de facultăţile particulare.

 

Barockefest-ul 

de vineri şi sâmbătă a încercat - şi a reuşit cu succes - să reînvie tradiţia organizării de festivaluri de metal rock, în vogă aici în anii nouăzeci. Meritul este al celor doi soţi, Claudiu şi Irina Burghiu, care ţin în prezent localul, dar şi al patronilor care au mers pe mâna lor şi au contat pe succesul evenimentului. Numai aşa a fost posibilă evoluţia, pe scena amplasată în grădina de vară a localului, a unor trupe de metal rock venite de la sute de kilometri. 

 

Reprezentaţia de vineri

seara, la care am ajuns, împreună cu prietenii Velu Terheş şi Sorin Moise, la îndemnul acestuia din urmă, pentru a-l vedea pe fiul său Alin evoluând cu trupa lupeneană în care cântă, a fost deschisă de către metaliştii bucureşteni de la Kratos. În care nota aparte a consti-tuit-o fata de la chitara bas, care este şi solista vocală a grupului. Aşteptaţi cu interes au fost clujenii de la Hungry For Heaven, despre al căror solist vocal umbla vorba că are un timbru vocal uimitor de asemănător cu al regretatului Ronnie James Dio. Pe numele său adevărat Ronaldo Giovanni Padovan, născut pe 10 iulie 1942. Fost la Elf, Rainbow, Black Sabbath şi, apoi, în propria-i trupă Dio, şi plecat dintre noi în 16 mai 2010.

 

Clujeanul,

căruia unii care i-au adus critici în privinţa prezenţei scenice, a făcut, într-adevăr, senzaţie cu inflexiunile vocii sale. Cu care, de câteva ori, s-a dus până-n cer. Dar de neiertat, deşi s-a scuzat ulterior, a fost gafa aceea cum că ei, clujenii, au venit de la oraş pentru noi, amărăştenii din curte. Gafă verbală pentru care era cât pe ce să o ia pe cocoaşă de la un rocker petroşenean patriot şi mai înfierbântat. Ultimii care, vineri seara, au urcat pe scenă au fost băieţii de la trupa lupeneană Harmony. În care, nu greşesc deloc spunând asta, piesa de bază este incredibilul de virtuos chitarist de 20 de ani Alin Moise. 

 

Cum, însă, despre el

şi ceilalţi harmonişti mi-am propus să revin într-un alt articol, spre final nu mai am de făcut decât să enumăr şi trupele de metal rock care au evoluat sâmbătă: Lupu' Cel Rău (Constanţa), Nefast (Târgovişte), Gothic (Petroşani) şi Taine (Bucureşti). 

Despre ele nu le pot spune nimic cititorilor din simplul motiv că nu am fost prezent la cântările lor. Dar, la o adică, cine vrea poate să-l întrebe pe oricare „roacăr” prezent la faţa locului până în miez de noapte. Normal, doar nu l-oi trimite la vreun manelist de cocalar cu lanţul de aur gros cât griful chitarei, a cărui supremă satisfacţie este să scuipe la foc automat seminţe de floarea soarelui.