► Proiectul ZVJ „Nimic fără Dumnezeu” (episodul nr. 12)

 

Kilometri prin pădure 

- Am ajuns cu povestea vieţii dumneavoastră la sosirea în Aninoasa. Unde aţi găsit o parohie grea, credincioşii de aici confruntându-se cu destule probleme iar parohia având trei Biserici…

- Da, am găsit o parohie foarte grea, vorbesc din punct de vedere al efortului fizic, deoarece vorbim de o parohie foarte întinsă, cu multe locuri destul de greu accesibile, unde trebuie să circuli mai mult pe jos. La Dâlja, când nu o iau cu maşina, ocolind prin Petroşani, merg de multe ori pe jos, cale de 3 kilometri, pe care trebuie să-i urc printr-o pădure.

 

Continuând opera părintelui Pârlea

- Ce aţi găsit când aţi ajuns la parohie la cele trei Biserici?

- Pot să spun că am găsit lucrurile bine puse la punct, deoarece înaintea mea a fost un preot calculat şi harnic, preotul Gabriel Pârlea, plecat acum la o parohie din centrul Petroşaniului. Dumnealui a lăsat lucrurile bine aşezate, inclusiv pe latura financiară totul fiind în regulă. Fiind o parohie lăsată cam trei luni fără paroh, am găsit puţină dezordine doar pe latura curăţeniei, care a fost pusă la punct în scurt timp. Ce am înţeles însă ajungând la parohie a fost un lucru foarte important: preotul Pârlea începuse o activitate grea, în sensul organizării şi funcţionării bine a parohiei, pe care eu trebuia şi trebuie în continuare să o duc mai departe, astfel ca lucrurile să meargă tot mai bine. Aşa că m-am apucat de lucru, continuând, în primul rând, munca de reabilitare a Bisericilor. Astfel, la Biserica „Sfântul Nicolae” am refăcut acoperişul, deoarece uneori ploua în Biserică. Înaintea mea, părintele Pârlea a făcut demersuri, obţinând nişte bani de la Ministerul Cultelor, dar n-a mai apucat să termine. Banii au ajuns, astfel că trei sferturi din suma respectivă ne-au ajutat să refacem acel acoperiş, restul banilor fiind adunaţi de la oameni din donaţii. Aşa am reuşit să terminăm acoperişul la această Biserică, un lucru foarte important, zic eu. La Biserica „Sfântul Ioan” sistemul de încălzire era pe centrală cu motorină. Problema era că, pe lângă zgomotul acestei centrale, toată Biserica era plină de funingine, astfel că a trebuit să intervenim şi să schimbăm acea centrală. Am pus una pe lemn, cu calorifere, iar acum e bine. A fost mai greu până am strâns banii, pentru că lumea în Aninoasa este destul de săracă. Dar cu ajutorul lui Dumnezeu şi al unor buni creştini, care au donat sume mai mari de bani, am reuşit în cele din urmă. La Biserica din Dâlja, în vara aceasta am reuşit să facem pictura interioară, urmează ca în această toamnă sau, cel târziu, în primăvară s-o acoperim şi să-i refacem faţada. După acestea, lucrurile vor fi bine şi la această Biserică.

 

Biserica „Sfântul Ierarh Nicolae”

- Dacă tot am vorbit de cele trei Biserici din parohia pe care o păstoriţi de aproape trei ani, vă rugăm să ne faceţi un scurt istoric al acestora.

- Desigur. Biserica „Sfântul Ierarh Nicolae” din Aninoasa a fost construită de maramureşeni şi cei veniţi din Alba la lucru în Valea Jiului, într-un interval de cinci ani, între 1924-1929, pe timpul preotului Emilian Şinca. Pictura a fost realizată în 1932 de pictorul Pavel Pisarov din Bucureşti. Este singura Biserică din Vale unde apar pictaţi Regele Ferdinand şi Regele Mihai, copil. Din păcate, pictura este deteriorată şi refacerea ei în starea iniţială nu mai este posibilă, deoarece pe timpul comuniştilor refacerea picturii s-a făcut hei-rupist, deloc profesionist. Astfel că, acum, e imposibil în a mai salva ce a pictat pictorul Pisarov, inclusiv măreţul cadru, acela cu Regii României ţinând în mână Sfânta Biserică. Este o Biserică cu o cupolă mare, în stil bizantin, la care sunt adăugate două turnuri clopotniţă, gemene, aşezate de o parte şi de alta a laturii vestice. Acoperişul Bisericii, cum am spus, a fost refăcut de curând şi este din tablă. Această Biserică a suferit mai multe renovări, dar cea mai amplă a fost făcută în anul 1958. 

 

Biserica „Sf. Ioan Botezătorul”

Această biserică a fost construită cu puţin timp înaintea Bisericii „Sfântul Nicolae”, între 1922 şi 1924, sub păstorirea preotului Traian. Pictura Bisericii a fost refăcută între anii 1992-1993, iar acoperişul din tablă este refăcut în anul 2000.

 

Biserica „Sfântul Gheorghe” din Dâlja Mare

Este o Biserică din lemn ridicată de momârlani în anul 1898, sub păstorirea preotului Chirilă Teacoi. Ea a fost ridicată pe locul altei Biserici, tot de lemn, mai mică, care a fost construită se pare în perioada 1827-1831. Acoperişul actualei Bisericii e din ţiglă, iar acoperişul clopotniţei e din tablă. Reparaţii mai ample, din câte ştiu, s-au făcut înainte de Al Doilea Război Mondial, între anii 1936-1938, apoi în perioada 1953-1954, în anii ’80, iar între anii 1998-1999 s-a pictat iconostasul de către pictoriţa Daniela Paşca.

 

Tot timpul mai e câte ceva de făcut 

- Am aflat lucrările mai importante pe care le-aţi făcut la Bisericile pe care le păstoriţi, ce ar mai fi de făcut la aceste lăcaşuri?

- La Biserica „Sf. Ioan Botezătorul” ar trebui refăcut acoperişul şi reparată fundaţia, iar ca anexă ar trebui construit acolo şi un grup sanitar.

La Biserica „Sfântul Nicolae” trebuie investiţii mult mai mari. În primul rând, pictura. De asemenea, refacerea unui perete în exterior constituie o problemă pe care trebuie s-o rezolvăm urgent. Sunt două lucrări care costă, dar sunt foarte necesare.

La Biserica din Dâlja ar mai fi de lucru la faţadă şi la acoperiş. Dar pentru comunitatea din Dâlja, când se va mobiliza, ştiu că nu este o problemă, la această Biserică nefiind probleme aşa mari de ordin financiar ca la Bisericile din Aninoasa. În plus, la Biserica din Dâlja, care aparţine de municipiul Petroşani, suntem sprijiniţi financiar şi de primărie şi de consiliul local, pe această cale mulţumindu-le încă o dată celor din administraţia locală, care ne-au ajutat financiar, inclusiv în acest an. Din păcate, nu la fel pot spune despre administraţia locală aninoseană. Care ştiţi bine prin ce probleme financiare trece, primăria fiind momentan în stare de faliment declarat.  

 

Un semnal de alarmă

- În curând se împlinesc trei ani de când sunteţi preot la Aninoasa. În această calitate, de preot şi duhovnic, ce probleme mari aţi identificat la enoriaşii din localitate. Care e drama cea mai mare?

- Cele mai mari probleme ale oamenilor ţin de partea financiară. Mulţi şomeri, mulţi beneficiari de ajutoare sociale, din păcate, locuri de muncă aproape zero, noroc că unii mai muncesc pe la Petroşani sau Vulcan. Mulţi copii necăjiţi şi foarte mulţi bătrâni bolnavi, singuri, unii cu pensii foarte mici. Am observat la şcoală mulţi copii inteligenţi, peste medie aş zice, dar foarte săraci, unii, vă spun sincer, mai ales unde sunt mai mulţi fraţi, aproape că nu au cu ce să se încalţe când vin iarna la şcoală. Este dureros şi de câte ori pot scot pentru ei bani din buzunar, ca să-şi cumpere una, alta sau ceva de mâncare. Durerea mea cea mai mare la Aninoasa sunt copiii. Vedeţi dumneavoastră, copiii sunt viitorul oricărei ţări, dar, din păcate, unii copii din Aninoasa nu prea au viitor. Trebuie să facem cu toţii ceva, trebuie ca Statul Român să se implice mai mult, trebuie ca noi, Biserica, societatea civilă şi toată lumea să-i ajutăm mai mult pe aceşti copii! Fac apel şi pe această cale la toţi cei care au, la toţi cei care bunul Dumnezeu le-a dat mai mult, tocmai ca să ajute şi aproapele, semenii, precum spune Sfânta Scriptură, să-i ajute mai mult şi mai des pe aceşti minunaţi copii. Am un caz să vă spun… Nu mai este copil, dar a avut o copilărie nefericită. Este vorba de un fost olimpic la matematică, care toată şcoala şi-a făcut-o la lumina lumânării! A terminat în urmă cu doi ani liceul, acum se pare că este la facultate, dar munceşte pe la momârlani prin Dâlja, doar ca să poată să-şi termine facultatea. Şi ca acest băiat sunt mulţi! E trist ce se întâmplă şi trebuie să facem cu toţii ceva! De asemenea, vă pot spune de un alt caz, tot nefericit, al unei fete, care are şi un final trist. Pentru că era foarte săracă şi nefericită, am hotărât, cu acordul ei, să o ducem la Mănăstirea Prislop. Unde i s-au oferit toate condiţiile, gratis, ca să-şi poată termina liceul. Din păcate, a abandonat şcoala şi a fugit în lume cu un băiat din Maramureş. Nu mai ştim nimic de ea. Din păcate, acest caz l-am pierdut şi îmi pare extrem de rău că lucrurile n-au ieşit cum doream. Pentru fata asta m-am zbătut mult să o scot din mediul în care trăia, dar n-am reuşit. S-o ajute bunul Dumnezeu unde este şi sper ca în cele din urmă să reuşească în viaţă pe drumul pe care l-a ales. În Aninoasa sunt destui copii necăjiţi, flămânzi, care umblă pe stradă fără niciun orizont. Mă doare sufletul când îi văd şi încerc după posibilităţi să îi ajut, dar e mult prea puţin, dacă nu îi ajută mai mult şi societatea – pentru că familiile nu prea au cum şi cu ce. Trag un serios semnal de alarmă, sper să se audă undeva. Cred că o cantină socială pentru copii ar fi o soluţie. Domnul primar doreşte şi dumnealui o cantină socială, dar, din nefericire, acum nu are cum să ne ajute. Poate vor fi alţii care să ne sprijine în acest proiect umanitar, cărora le mulţumesc de pe-acum. Dumnezeu să dea gând bun în acest sens şi fapte pe măsură! Câteodată primim de la Protopopiat donaţii de alimente, pe care le împărţim celor care nu au. Dar vă daţi seama că este prea puţin pentru unii care n-au venituri. Soluţia nu e asta, soluţia ar fi crearea de locuri de muncă, asta ar fi cea mai solidă soluţie. Aici, statul trebuie să se implice! De hramuri facem şi noi ce putem, atunci sunt zile când poate că unii dintre noi mai văd sarmale în farfurii sau mai mănâncă câte o ciorbă bună. Mă simt bine când văd lumea strânsă şi când văd că femeile care ne ajută la prepararea acestor bucate nu fac faţă la câtă lume se strânge. Dacă ar fi după mine aş organiza zilnic asemenea mese, dar nu putem mai mult. Astea sunt problemele parohiei… Trist nu?! Aceste probleme nu le avem, din fericire, şi în Dâlja Mare. Acolo, doar una-două familii cu copii întâmpină probleme, dar sunt ajutate de comunitatea locală. Acolo e altceva, oamenii se ajută, sau cel care n-are merge şi munceşte la munca câmpului la cel care are, câştigând pâinea şi hrana zilnică pentru familie…

 

Cuvânt de suflet

- Da, situaţia din Aninoasa e cu adevărat tristă şi să sperăm că lucrurile se vor schimba cât de cât, dacă unii cu putere de decizie vor lua măsuri. Poate că citind aceste rânduri unii se vor sensibiliza şi vor întreprinde ce trebuie… Pentru final, ce cuvânt de suflet transmiteţi cititorilor noştri?

- „Încât aţi făcut unuia dintre aceştia mai mici ai Mei, Mie Mi-aţi făcut!”, spune Mântuitorul în Sfânta Evanghelie. Acesta este criteriul mântuirii omului: relaţia cu semenii! De asta şi Mântuitorul spune în Evanghelia de la Matei: „Flămând am fost şi nu Mi-aţi dat, însetat am fost şi nu Mi-aţi dat…”. Ajutorarea între semeni înseamnă comuniune, Împărăţia lui Dumnezeu este la fel comuniune. Deci, dacă nu suntem în comuniune pe acest pământ cu semenii, nu putem fi în comuniune în Cer. Acest lucru trebuie să-l gândim. Să ne apropiem de această comuniune şi ne va fi bine şi în Cer. Atâta mai spun: dacă unii suntem mai înstăriţi, înseamnă că Dumnezeu ne-a dat pentru a-i ajuta şi pe ceilalţi. Trebuie să ne dăm seama, chiar şi cei bogaţi, că avem nevoie unii de ceilalţi, ca să putem să ne mântuim. După acest criteriu ne va judeca Iisus Hristos.