Metoda „pisica”

Cei de la Regionala CFR Timişoara se pare că folosesc, precum pisica, metoda ascunderii gunoiului sub preş. Cine nu ne crede poate merge în aceste zile în Gara CFR Petroşani, unde vor avea surpriza să vadă un brâu din clădirea gării înfăşurat într-un material folosit de către constructori la lucrările de izolaţie termică la clădiri.

Prima dată am crezut că, în sfârşit, cei de la Timişoara au introdus clădirea gării în programul anual de reparaţii. Astfel, am făcut şi poze şi eram pregătiţi să vă dăm ştirea bună. După ce ne-am mai interesat puţin, că doar aveam nevoie şi de declaraţii ca să confirmăm ştirea, ne-am dat seama că totul e un mare fâs… Ceea ce vedeţi în imagini nu e altceva decât ce a rămas de la acţiunile legate de sărbătorirea a 65 de ani de la darea în folo-sinţă a liniei ferate Bumbeşti-Livezeni de pe Defileul Jiului. O acţiune la care ceferiştii se aşteptau să vină şi foarte multe oficialităţi, printre care ar fi fost posibil să fie şi ministrul Transporturilor, dar până la urmă în gară n-au mai ajuns decât prefectul Sorin Vasilescu şi viceprimarul Petroşaniului, Dorina Niţă.

Ei bine, atunci nu doar „brâul verde” – care să ascundă mizeria de pe gară şi tencuiala căzută – a fost singura „lucrare” a celor de la CFR Petroşani, sub atenta îndrumare „părintească” a incompetenţilor de la Regionala CFR – care an de an iau la preţ de matineu gara din Petroşani. Am aflat că în perioada de dinaintea acţiunii organizate de CENAFER (instituţie pentru care ne ridicăm pălăria şi care n-are nimic de-a face cu incompetenţii din CFR) au fost văruite bordurile de la peroane – în timp ce pe peroane, noaptea, îţi rupi gâtul! – au fost vopsiţi stâlpii (în timp ce mizeria te înconjoară peste tot!), iar pentru coşurile de gunoi s-a venit cu ordinul: „Trebuie schimbate cu unele noi…”. 

 

Tot aşa s-a procedat în trecut…

Aceste acţiuni de ascundere a murdăriei şi incompetenţei sub preş, oarecum cinice şi total anapoda, ne fac să credem că acum celor de la Regionala CFR Timişoara le este totuşi jenă, dar şi frică de cei din minister, sau de ministrul însuşi. Ceea ce ne face să mergem mai departe cu ipotezele noastre şi să spunem că au făcut aceste acţiuni de aşa-zisă „înfrumuseţare” (porcărie care vine din trecut şi de care unii nu s-au debarasat, din zilele când Nicolae Ceauşescu, secretarul general al PCR, mergea în vizite de lucru pe la anumite obiective) doar pentru faptul că i-au minţit în trecut pe cei de la Bucureşti, raportând că au făcut reparaţii în Gara Petroşani (lucru care nu se vede pentru că nu are cum din moment ce „amplele reparaţii şi reabilitări” nu au mai fost făcute de pe vremea lui Adrian Năstase, când celebrul Sechelariu era pe la minister şi bani grei pentru investiţii figurau mai mult pe hârtie la Petroşani, pentru reabili­tarea gării, în realitate nu s-a făcut mai nimic, doar o amărâtă de clădire de casă de bilete, nişte geamuri şi uşi din termopan şi vreo două-trei mâzgălituri de vopsea pe nişte stâlpi şi pe nişte garduri, lucrări care nu au justificat nici pe departe sumele de pe hârtie).

 

Recomandările noastre…

Dacă tot s-au apucat de „înfrumuseţare”, recomandăm celor de la gara noastră mică şi celor de la regională câteva sfaturi ieftine şi practice. Primul sfat ar fi să planteze panseluţe între linii – chiar dacă vine iarna, cine ştie, poate se fac şi dau un aspect minunat, viu colo­rat în faţa gării. Al doilea sfat ţine de pasarelă… că tot sunt accidente acolo iarna când îngheaţă. Sfatul nostru ar fi să îmbrace pasarela cu un covor roşu şi să le dea de lucru şi celor de la fanfara oraşului – aşa nu vor mai aluneca oamenii pe scările pasarelei şi vor avea senzaţia că sunt primiţi cu onor în gară – deci numărul călătorilor cu trenul va creşte! Nu în ultimul rând le mai recomandăm şi să gazoneze peroanele ca să nu-şi mai rupă oamenii gâtul prin gropi, cu un gazon englezesc ieftin, mult mai ieftin decât betonul sau asfaltul – cei de la Naţional Arena din Bucureşti au deja experienţă în montarea de gazon proaspăt şi pot fi contactaţi.

La toalete nu ne-am gândit ce se poate face repede şi ieftin, dar timpul nu-i întârziat după 23 de ani de aşteptare şi suntem convinşi că cititorii noştri vor găsi imediat soluţii rapide şi practice, astfel încât cetăţenii să nu mai trebuiască să alerge repede să-şi facă nevoile prin boscheţii din spatele gării. Şi dacă tot se duce omul la „toaleta” naturală din spatele gării, sperăm ca măcar cineva să tundă şi să toaleteze acei boscheţi uscaţi, că tot nu costă nimic (ştim că în gară există foarfece de tuns crengile pe inventar) şi apoi să-i vopsească în verde crud (cu un kilogram de vopsea se pot face toţi, deci nu costă mare lucru!), că dă senzaţia de primăvară…