Un chef de milioane, aşa l-au caracterizat ei înşişi, au tras, marţi după amiază, mai bine de patru sute cincizeci de vârstnici vulcăneni. Perfect adevărat, din moment ce Primăria şi Consiliul Local ale municipiului Vulcan au alocat o jumătate de miliard de lei vechi pentru tradiţionala petrecere organizată, la 1 octombrie, cu ocazia Zilei Internaţionale a Persoanelor Vârstnice.

 

Petrecerea s-a ţinut

la Cantina de la Dincă, iar ora de începere a fost patru după-amiaza. Însă foarte mulţi participanţi, nemaiavând răbdare şi ce să mai facă pe acasă, au ajuns cu o oră mai devreme. Cum pe organizatori nu i-a lăsat inima să-i ţină afară în ploaie, normal că le-au dat drumul în sală. În aceasta, pavoazată ca pentru nuntă, cele cincizeci de mese, numerotate, aveau deja puse pe ele pălinca, vinul şi berea. Fiecare invitat a ştiut la care să se aşeze, fiindcă, la înscriere, numărul mesei i-a fost trecut pe tichetul pe care l-a primit. Oamenii, bărbaţi şi femei, au socializat rapid, cum se zice, chiar dacă unii nu se cunoşteau între ei. Au găsit repede subiecte de conversaţie şi pentru schimb de experienţă. Cu toate că normal ar fi fost ca, pentru câteva ore, să uite de ele, cele mai frecvente au fost acelea referitoare la reumă, alte boli şi medicamente.

 

Perechile

au dansat tango şi vals, dar şi pe ritmul de muzică populară ale cântecelor interpretate de formaţia lui Fane Abrădoai. Sufletul petrecerii - acum nu că vreau să-l perii, ci pentru că ăsta e adevărul - a fost primarul Gheorghe Ile. Omul a dansat cu soţia sa Morico, a intrat în hora mare, a bătut la tobe şi a interpretat „Puşca şi cureaua lată”. Cântecul pe care băieţii din formaţie cunosc că-i place primarului şi pe care-l încep ştiind că pe Ile nu-l rabdă inima să nu vină la microfon, ca să-l cânte.

 

La petrecere

au participat şi câţiva consilieri locali. Unii au stat până la capăt, asta fiind în jurul orei nouă, când s-au retras, împreună cu primarul, unii doar o oră sau două, iar alţii nu au venit deloc. La masa acestora, neatinsă, s-a dus, cu un pic înainte de spargerea chefului, primarul şi s-a întors cu carafa de vin plină. Păcat că nu au venit, a zis el, în timp ce mi-a turnat şi mie un pahar. Am stat după aia şi m-am gândit dacă reproşul a fost rostit cu subînţeles sau, pur şi simplu, primarului i-a părut rău că absenţii nu au apucat să-i guste vinul. Care, trebuie să recunosc, este din cel adevărat sută la sută.

• 
• 
• 
• 
• 
•