Ioana Mărgulescu, şeful Serviciului C.I.P.F.J. din cadrul primăriei, a expus în raportul trimis consilierilor locali câteva din prevederile legale impuse de guvern, care lasă la latitudinea instituţiei publice (consiliului local) să stabilească cine suportă comisionul bancar:

„Procedura de înregistrare a instituţiilor publice în SNEP presupune stabilirea modului în care este suportat comisionul bancar, prin hotărâre de consiliu local, având în vedere prevederile art. 10 alin 2 din HG 1235/2010, conform căruia comisionul perceput de furnizorul de serviciu (…) aferent efectuării plăţii electronice, poate fi suportat de către contribuabili, de către instituţia publică sau în orice altă variantă aleasă de către instituţia publică, în momentul înregistrării la SNEP. Conform pct.2.2.4, din anexa 1 a Ordinului Ministerului Administraţiei şi Internelor nr. 168/14/95/2011 pentru aprobarea Normelor metodologice privind SNEP on-line a taxelor şi impozitelor utilizând cardul bancar, nivelul maximal al comisionului perceput de instituţia de credit acceptatoare, aferent efectuării plăţii electronice, nu va depăşi 2% din valoarea tranzacţiei, dar nu va fi mai mare de 30 lei în situaţia în care, prin aplicarea cotei de 2% rezultă o sumă mai mare de 30 lei”.

Consilierii locali au aprobat proiectul exact cum a fost iniţiat, la art. 2 specificându-se clar: „Comisionul perceput de instituţia de credit acceptatoare, aferent efectuării plăţii electronice, va fi suportat de contribuabili”. Ceea ce denotă că cei care vor face plata on-line, electronic, vor suporta şi comisionul. Care e drept, la valoarea de un milion-două (cam cât se plăteşte la un apartament sau o casă mai mică) nu e mare, dar tot înseamnă vreo două pâini pentru unii, ceea ce poate e mult când nu le ai...