„Lumea în care trăim” este cea a calculatoarelor, tabletelor, internetului… Unii, mai ales tinerii, încearcă să se adapteze. Alţii, mai vârstnici, simt că le fuge pământul de sub picioare, se mulţumesc cu bibliotecile, cu rafturile pline cu cărţi, rămân la taina lecturilor... Vorba cronicarului Miron Costin: „Nu sunt vremurile sub om, ci bietul om sub vremi.”

 

Omenirea, în copilăria ei, a învăţat să scrie pe nisip... Cartea şi nisipul, credem, nu vor dispărea niciodată...

Şi cum limba română, după o zicere de-a lui Mihai Eminescu, „este o bună gospodină la ea acasă”, adică are o nemaipomenită bogăţie de prefixe şi sufixe, ne îngăduim nişte alinturi, adică de la „bibliotecărie”, ajungem la o ... „bibliotecăriţă”... Am revăzut-o pe Oana zilele trecute, la ea acasă, la Biblioteca Orăşenească Petrila, într-un fel de mediatecă, dar şi cu flori „în glastră la fereastră”... Ce zici? Îţi pui sufletul în palmă şi-l arăţi lumii?

 

Întrebări şi răspunsuri „convenţionale”...

- Câteva date despre Biblioteca Orăşenească Petrila?

- Anul înfiinţării – 2001. Tutelată de Consiliul Local şi Primăria Oraşului Petrila. Tipul bibliotecii – publică, enciclopedică. Personal – 1 bibliotecar. Adresa – Petrila, str. Republicii, nr. 51 – în sediul Casei de Cultură „Ladislau Schmidt”. Tel./fax – 0254.550006. 

E-mail: biblioteca_petrila@yahoo.com. 

Blog: http://bibliotecapetrila.blogspot.ro/. 

Facebook: https://www.facebook.com/pages/

Biblioteca-Or%C4%83%C8%99eneasc%C4%83-Petrila/1386475244915754?ref=hl, dar şi: https://www.facebook.com/biblioteca.petrila. 

Filiale: Colegiul Tehnic „Constantin Brâncuşi” şi Şcoala cu clase primare Cimpa.

Bunuri şi servicii: Aproximativ 18.500 volume de carte la sediul principal şi 5.000 la filială – cu acces liber la raft, pentru împrumut ori consultare la bibliotecă; 8 calculatoare la sediul principal şi 4 calculatoare la filială – conectate la Internet, cu acces liber, gratuit pentru public; câte 1 imprimantă, 1 scanner, 1 videoproiector şi 1 ecran de proiecţie la sediul principal şi la filială; Cursuri de iniţiere în utilizarea calculatorului şi a Internetului, gratuite; Servicii de informare pe diverse teme (de exemplu, acte necesare pt. …; mersul trenurilor şi autobuzelor); Imprimare şi scanare de documente; Colaborare în proiectele educaţionale organizate de către cadrele didactice; Servicii de informare şi comunicare facilă cu utilizatorii bibliotecii, prin intermediul blogului şi a paginii de Facebook; din fotoliul de acasă, cititorii pot prelungi o carte, sau pot afla dacă este disponibilă cartea pe care doresc s-o împrumute, contactând bibliotecarul printr-un mesaj pe Facebook sau pe chat-ul existent pe blog.

Utilizatori: aproximativ 3.000 de persoane au trecut pragul bibliotecii; din aceştia, majoritari sunt elevii – 45% şi persoanele de gen feminin – 70%.

Programe de finanţare: “Biblionet” – prin care biblioteca a fost dotată cu echipamentele IT de care dispune iar bibliotecarul a beneficiat de cursuri de formare profesională; finanţare, Fundaţia „Bill & Melinda Gates”; ”Lăsaţi-mă să învăţ” – prin care biblioteca a primit 10.000 volume de carte; finanţare, Fundaţia ”Mereu Aproape”.

 

Întrebări şi răspunsuri „neconvenţionale”...

- De ce bibliotecăriţă?

- Această meserie… N-aş putea spune dacă eu am ales-o pe ea ori ea m-a ales pe mine… Fără modestie, pot însă spune că mi s-a potrivit ca o mănuşă. Am devenit bibliotecar printr-un concurs de împrejurări. Lucram la serviciul de registratură din cadrul Primăriei Oraşului Petrila, cu un contract pe perioadă determinată. Pe când contractul meu ajunsese la final, pe la mijlocul anului 2001, s-a înfiinţat Biblioteca Orăşenească Petrila şi a fost scos la concurs postul de bibliotecar (alături de încă alte 2 sau 3 posturi de funcţionar public). Filolog din fire şi prin natura studiilor 

(pe-atunci aveam doar studii medii, doar liceul, profil filologie-istorie), am aplicat pentru şi am obţinut acest post.

- Ce ai putea spune despre această meserie şi despre biblioteca publică din România?

- M-am nimerit bibliotecăriţă într-o perioadă foarte interesantă şi provocatoare din viaţa bibliotecii publice româneşti…

De la revoluţie încoace, vremurile s-au schimbat şi se tot schimbă; oamenii, la fel. Grija zilei de mâine, ori goana întru înavuţire sau pentru menţinerea unui trai decent, televizorul şi Internetul i-au îndepărtat pe oameni de carte, de bibliotecă. În multe zone ale ţării, bibliotecile publice erau pe punctul de a fi închise. Pentru a supravieţui, biblioteca (dar şi bibliotecarul) a trebuit să se reinventeze. Cam de prin anul 2005 ne aflăm în plin proces de schimbare, de remodelare.

Iar acest lucru nu cred că ar fi fost posibil dacă Bill Gates nu ar fi avut un vis: acela ca majoritatea persoanelor de pe glob să poată avea acces liber la informaţie; şi iarăşi, dacă Bill Gates nu şi-ar fi petrecut copilăria în bibliotecă – fapt ce l-a determinat să înceapă a-şi îndeplini visul prin intermediul şi cu ajutorul bibliotecilor publice din mai multe ţări, printre care şi România.

La noi, acest minunat proiect a fost implementat în cadrul programului „Biblionet”, realizat de Fundaţia IREX (International Research and Exchanges Board) în parteneriat cu ANBPR (Asociaţia Naţională a Bibliotecarilor şi Bibliotecilor Publice din România). Peste 2.300 de biblioteci publice din cele aproximativ 5.000 existente în România au fost dotate cu echi­pamente IT de ultimă generaţie, iar bibliotecarii din cadrul acestui program am beneficiat de cursuri de formare profesională învăţând de la adevăraţi profesi­onişti. Au colaborat bine în acest proiect şi autorităţile publice locale, care şi-au luat respon­sabilitatea de a întreţine aceste echipamente şi de a asigura conexiunea la Internet şi accesul gratuit pentru public.

Nu ştiu cum se vede din afară, dar, prezentă în acest sistem, învăţând să mă modelez după noile tendinţe, percep un adevărat tumult, o zdruncinare zdravănă în acest câmp… bibliotecăresc. Iar în acest caz, totul e spre bine şi din ce în ce mai bine.

Personal, mă descurc destul de bine cu aceste provocări. Însă, gândindu-mă la colegii mei de breaslă, seniorii, care nu aveau nicio noţiune despre ce înseamnă calculator şi Internet, care au profesat ani în şir după vechea mentalitate cum că biblioteca este locul unde citeşti, faci linişte şi împrumuţi cărţi, trebuie că le este destul de greu…

Şi, încă ceva despre bibliotecari şi bibliotecărese: nu poţi practica această meserie, nu o poţi înălţa la adevărata ei valoare dacă nu o iubeşti şi nu pui pasiune în ceea ce faci. Este singura cale pentru a obţine satisfacţii; căci salariul de bibliotecar este mic-pitic, invers proporţional cu volumul de muncă pe care îl depui.

 

Vise de bibliotecăriţă?

- O dată, îmi doresc rafturi noi, moderne pentru biblioteca mea. După renovarea Casei de Cultură ce a avut loc acum doi ani şi de care a beneficiat şi biblioteca, având acum un spaţiu modern, aerisit… ei bine, acest spaţiu urlă după nişte rafturi pe măsură. 

Îmi mai doresc la fel de tare fonduri pentru a putea face achiziţii de carte semnificative; dar şi achiziţii de CD, DVD-uri cu muzică, filme, audio books; ecran uriaş LCD/LED şi o consolă de jocuri pentru tineri; cel puţin încă 2 colegi, cu cel puţin aceeaşi pasiune şi dedicare bibliotecăritului. Bineînţeles, trecerea bibliotecii, cu activităţile, utilizatorii şi fondul de carte existent, din sistem tradiţional în sistem informatizat, prin achiziţionarea unui soft de bibliotecă; şi nu oricum, ci cu aşezarea acestuia pe Internet, spre a putea fi accesat de oricine doreşte.

Privesc cu jind câteodată la ce se întâmplă în bibliotecile judeţene, câte activităţi şi servicii diversificate oferă publicului larg, şi-mi revin atunci în memorie idei de evenimente, servicii, activităţi pe care aş vrea să le pun în practică la bibliotecă şi factorul timp nu-mi permite. Mă liniştesc apoi, amintindu-mi că într-o bibliotecă judeţeană sunt cel puţin câte 30 de angajaţi, fiecare cu sectorul său şi-i aplaud apoi. Această linişte este însă doar pe acest plan; căci nu renunţ la ideile mele, ci intenţionez să adun o mică armată de entuziaşti mai tineri sau mai puţin tineri, împreună cu care să pun în aplicare aceste idei şi să inventăm altele noi; totul, spre folosul comunităţii. Am numit BiblioFresh acest proiect.

Până atunci, pentru anul acesta cât mai este, voi mai implementa un nou serviciu în bibliotecă, şi anume „Ziua video” – începând cu săptămâna 18–22 noiembrie, într-una din zile, se vor proiecta filme, desene animate, concerte; iar aceasta, în fiecare săptămână.

Şi încă un proiect, pe care l-am numit „Zâmbeşte, recomandarea ta pentru astăzi!”. Este vorba de o cutie/ căciulă/ etc. (în funcţie de ce vor avea inspiraţia să construiască „picii”), care va fi expusă la intrarea în bibliotecă, plină cu bileţele şi pe fiecare bileţel câte o recomandare de lectură şi una de… stare ori un sfat (de genul: „ieşi la plimbare”; „mănâncă mai sănătos”). Partea ingenioasă a acestui proiect găsesc că este aceea că bileţelele, recomandările vor veni din partea tinerilor elevi, căci proiectul îl voi realiza luând ca parteneri mai mulţi diriginţi şi învăţători de la mai multe şcoli gimnaziale şi licee. Cutia, recipientul pentru bileţele va fi realizat tot de elevi. Apoi, vizitatorii noştri vor alege un bilet la întâmplare, îl vor citi şi-l vor pune înapoi.  

 

Deviză personală?

- Nu am o singură deviză. Să aleg una… mi-ar părea că mă limitează. Voi numi însă doar câteva din… principiile pe care se pare că le-am adoptat, ori mă străduiesc să le urmez, de-a lungul timpului: „Libertatea ta se încheie acolo unde începe libertatea celuilalt”; „Învaţă să-ţi scrii tristeţile pe nisip şi bucuriile pe stâncă”; „Carpe diem!”; „Foloseşte-ţi cunoaşterea doar pentru a face bine”; „Depăşeşte-ţi limitele şi acceptă provocările”; „Vanitas vanitatum vanitas”; „Bucură-te la bucuria celorlalţi”; „Viaţa e frumoasă şi, îngrijorându-te, ai mari şanse să o ratezi”; „Fiecare vârstă are frumuseţea ei”; „Ceea ce gândeşti şi simţi, atragi”; „Ascultă-ţi glasul interior în defavoarea minţii”.

Hobby-uri?

- Muzica, lectura, drumeţiile per pedes, calculatorul, psihanaliza, spiritualitatea.

Un gând pentru cititori?

- Haideţi să devenim o lume mai bună!

•