Poate că mulţi dintre cei care şi-au aruncat privirea peste acest material nu ştiu cine a fost Dan Codrea. Pentru aceia vreau să povestesc un pic despre acest jurnalist local, care a pierit acum doi ani din cauza cancerului. 

 

Cu boala te poţi lupta, însă cu şansa la viaţă mai puţin. Codrea s-a luptat cu boala, dar nu a avut şansa să o biruiască. Cu convingerea că el a câştigat doar o lume mai bună, spun că cei care au pierdut în această luptă a lui cu boala suntem noi, cei care ne amintim de el. Eu îmi amintesc faptul că-i plăcea nespus dreptatea şi omenia. Aşadar, făcea cumva să le scoată la lumină. Îi plăcea să relateze despre cele ce se petrec în Valea Jiului şi este singurul jurnalist pe care-l cunosc care a luat efectiv la pas fiecare bucăţică din oraşele Văii. Pentru el, să cunoască pas cu pas această Vale a fost un lucru important, dar şi o plăcere. Plimbările de-a lungul oraşelor erau mai mult decât o muncă de teren, erau şi un moment prielnic pentru cugetări. Aşadar, putem spune că ştia această Vale cum se ştia pe el însuşi.

Ieri am revăzut ultima expoziţie de fotografie pe care Codrea a organizat-o. 13 mineri. În ultimul timp, făcuse o pasiune pentru aceste expoziţii, care-i reflectau, mai mult decât creaţia artistică: sufletul de jurnalist omenos. A expus fotografii cu jurnaliştii Văii, cu clădirile odată instituţii cu importanţă, acum mormane de cărămidă, una a ferestrelor deschise, dar şi o ultimă expoziţie a celor 13 mineri, 13 reprezentaţii a minerului în Valea Jiului. Reprezentaţii în diferite accepţiuni, de la cele care prezentau minerul erou la cele care prezentau minerul chircit în burta pământului până la cele care redau un miner falnic, cutezător. 

Am fost 13 jurnalişti, foşti colegi, care am trecut să-l revedem, să-l privim în ochii albaştri pătrunzători, rămaşi captivi într-o fotografie încadrată într-o ramă neagră. Acolo unde te afli, să ştii: ne este dor de tine, dragul nostru Codrea!