15.12.2013, 22:28:12 | 8 comentarii | 2944 vizualizari
GALERIE:
![]()
Reportaj la 350 metri sub pământ la Punctul de lucru E.M. Lupeni a Sucursalei Divizei Miniere Petroşani a Societăţii Complexul Energetic Hunedoara S.A., cea mai mare mină din România, în aparent fatidica zi de vineri, 13 decembrie 2013
![]() Articole de acelasi autor
de Marian BOBOC
Când spui Lupeni, gândul te duce, în primul rând, la catastrofele miniere din 1918, 1922, 1940 ori 1944, la măcelul petrecut în faţa uzinei electrice la 6 august 1929, la prima mişcare muncitorească anti-comunistă din România din 2-3 august 1977.
Exploatarea industrială a cărbunelui în Lupeni a înflorit în urmă cu circa 120 de ani, după 1892, când a fost inaugurată linia de cale ferată Petroşani – Lupeni. Cărbune, spun specialiştii, ar mai fi de exploatat în Valea Jiului încă vreun secol…
N-a fost să fie de Sfânta Varvara
Ziarul Văii Jiului, dorind să treacă de retorica lemnoasă şi conjuncturală a mesajelor debitate cu ocazia zilei în care minerii îşi celebrează protectoarea, Sf. Varvara, a intenţionat să realizeze un reportaj în subteranele minei Lupeni, pe care să-l publice chiar pe 4 decembrie. Drept pentru care, a întocmit următoarea petiţie: „Domnule Director General al Complexului Energetic Hunedoara,/ Subsemnaţii Cătălin Docea şi Marian Boboc - director, respectiv redactor şef al cotidianului Ziarul Văii Jiului - vă rugăm să sprijiniţi demersul nostru jurnalistic, izvorât din dorinţa sinceră de a cunoaşte direct de la sursă realităţile industriei miniere. De aceea vă rugăm să autorizaţi intrarea noastră în subteranele minei Lupeni, în vederea realizării unui reportaj. Am ales mina Lupeni pentru relevanţa sa istorică, dar şi pentru faptul că Marian Boboc, membru titular al Uniunii Scriitorilor din România, este autorul a 8 volume-document cu diverse tematici, dedicate acestei istorice exploatări miniere şi, prin urmare, poate compara mai multe timpuri ale exploatării cărbunelui la această mină. Credem că prin cunoaşterea directă a condiţiilor de muncă a angajaţilor Dvs., neviciată de factori alogeni şi uneori otrăvitori din punct de vedere al realităţii, actul jurnalistic câştigă acurateţe şi veridicitate în faţa cititorilor, iar viaţa din subteranul minei este prezentată nefardată. Întrucât intenţionăm să publicăm acest reportaj în ediţia Ziarului Văii Jiului din 4 decembrie, când întreaga comunitate minieră o celebrează pe Sfânta Muceniţă Varvara, v-am fi recunoscători dacă aţi autoriza intrarea noastră în subteranele minei Lupeni într-una din zilele cuprinse în intervalul calendaristic 22 noiembrie - 28 noiembrie a.c./ Noroc Bun!/ Cătălin DOCEA, Marian BOBOC / Petroşani, 19 noiembrie 2013”.
Din păcate, gândul nostru cel bun nu a rezonat cu birocraţia ministerului de resort, astfel că am primit autorizaţia de intrare în mină după 4 decembrie. Având de ales ziua în care urma să punem în operă documentarea în subteranele minei Lupeni, am mers la „risc” şi am ales o zi aparent fatidică:
Vineri, 13 decembrie 2013
La poarta minei Lupeni ne-am încredinţat buletinele doamnei pentru a ne scrie datele în registrul cu persoanele străine de exploatarea minieră. Apoi, tonicul domn Vlaicu ne-a condus un etaj mai sus.
Am ajuns în biroul directorului minei Lupeni, ing. Emil Gheorghe, pe la orele 9. Nici nu am apucat să ne aşezăm bine pe scaune, că în birou a apărut asistenta medicală, care ne-a luat tensiunea. Cătălin a avut-o normală, subsemnatul, Marian Boboc, niţel cam mare pentru gustul medical, „14 cu 8”, dar, din fericire, în parametrii normali pentru o descindere subterană. „Aveţi emoţii?”, m-a întrebat asistenta. „Nu, poate unde am băut vreo două cafele”, am răspuns. E drept că noaptea avusesem o insomnie consistentă de poet, dar asta nu am mai mărturisit-o…
După confruntarea cu aparatul medical de luat tensiunea, am trecut la instructaj. Inginerul Remus Borşoş, şeful Serviciul Securitatea Muncii de la Mina Lupeni, crezând poate că vrem să ne angajăm la mină, a început să ne explice în amănunt cum să ne adecvăm comportamentul nostru de ziarişti condiţiilor de trafic… subteran, dar şi cum să folosim masca în caz de pericol. De altfel, acestea au fost consemnate en detail în fişa de instruire colectivă privind securitatea şi sănătatea în muncă: „În cadrul instruirii s-au prelucrat următoarele materiale: Prezentarea succintă a activităţii desfăşurate la E.M. Lupeni, circulaţia în condiţii de siguranţă la suprafaţă, în subteran pe suitori, pe galerii, plane înclinate şi drepte, gaze de mină, masca de autosalvare, prezentare riscuri, echipament individual de protecţie, noţiuni PSI, SU, prim ajutor”.
Am semnat că am băgat la cap toate cele mai sus înşiruite (ba chiar mai mult…), şi am coborât la baie. Aici ne-am echipat adecvat mediului documentării noastre: metanometru (care, pe parcursul deplasării noastre, piuia din când în când şăgalnic…), lampă, mască, salopete, cască, cizme, obiele, cojocel, căciuli.
În faţa sediul minei Lupeni, chiar în faţa minerului „transbordat ” de la fosta mină Bărbăteni, ne aştepta duba. Acest mijloc de transport face parte din mitologia modernă a minerului, însă nu e locul aici de a dezvolta subiectul.
În câteva minute am ajuns…
…la Puţul Auxiliar Sud
A nu se confunda Puţul Auxiliar Sud cu baza de petreceri minereşti „5 Sud”. Specificăm aceasta, deoarece, pe unde ne-au purtat paşii, numai de agrement nu poate fi vorba, oricât ai fi de optimist. Ne-am îmbarcat în colivie. Am coborât vreo 250 m, de la orizontul 650 la orizontul 400. De aici am străbătut, pe galeria principală, în bune condiţiuni, vreo 350 metri. După care am intrat în altă colivie.
De la Puţul Orb nr. 15
am coborât încă 100 m, mai precis de la orizontul 400 la orizontul 300. Făcând diferenţa de nivel, am tras concluzia aritmetică şi justă că, deja, coborâsem 350 m faţă de „zi”. Ne aflam, cum s-ar spune, în măruntaiele pământului… Aşa credeam noi… Însă mai era o pită bună de mâncat până la locul terminus al documentării noastre.
Locurilor prin care am trecut
Pentru buna informare a eventualilor vizitatori ai locului de muncă spre care ne îndreptam enumerăm lucrările miniere străbătute: planul înclinat transport şi aeraj PIC or. 300 – 280 (80 m) cu o înclinare de –21º; plan înclinat transport nr. 4 or. 280-270 m (60 m) cu o înclinare de -15 º; galerie transversală 5 E or. 270-280 (160 m) cu o înclinare de +4º; galerie transport P2C or. 280-300 (230 m) de o înclinare de +4º; plan înclinat transport nr. 1 P2C or. 300-340 (80 m) cu o înclinare de +32º; galeria bază P2C or. 340-330 (60 m) cu o înclinare de -10º.
Galeria à la Amara şi parcă interminabilul plan…
Dintre lucrările enumerate mai sus ne-a rămas întipărit pe salopete şi pe piele noroiul dens, parcă de staţiune balneară, de pe galerie transport P2C or. 280-300 (230 m) de o înclinare de +4º, pe care l-am evitat păşind, de cele mai multe ori, pe poditură de scândură. Dar cea mai tare confruntare am avut-o cu planul înclinat de transport nr. 1 P2C or. 300-340 (80 m) cu o înclinare de +32º, de dinaintea de intrarea în abataj. Nu ne e ruşine să o recunoaştem, dar am dat lupte grele pentru a răpune scările (păcat că nu le-am numărat, dar cine mai avea chef de aritmetică…), care, parcă, pe măsură ce urcam, se înmulţeau ale naibii…
Cărbune şi apă. Multă apă…
După ce am răpus şi acest o-bo-si-tor plan, am făcut cunoştinţă cu ing. Sorin Artene, şeful sectorului III Producţie, „amfitrionul” nostru, ne-am tras puţin sufletul în zgomotul transportoarelor şi ventilatoarelor, după care am urcat vreo 60 de metri în galeria de bază a panoului 2 complex. Aici am găsit patru ortaci din brigada lui Octavian Băbănaş în lupta cu cărbunele. Poate nu am fi fost atât de impresionaţi de peisajul subteran dacă aceştia s-ar fi luptat doar cu zăcământul. Însă aceşti patru bravi (date fiind condiţiile de lucru, credeţi-ne, nu este nicio exagerare stilistică) ortaci se luptau nu doar cu cărbunele, ci şi cu apa. Adică, stratul de cărbune pe care-l perforau era străbătut de o pânză freatică, zglobie şi impertinentă, cam cât un pârâu de munte. Fără să vrem, ne-am amintit de aberaţiile debitate în mass-media dintr-o epocă sperăm revolută despre salariile babane ale minerilor. Am aflat că ortacii care lucrează aici trebuie să aibă un avans faţă de înaintarea complexului de circa 15-20 m. Indiferent că e apă sau nu… După atâta efort am ajuns în sfârşit la punctul terminus al documentării noastre:
Abatajul frontal mecanizat P2C - pour les connaisseurs
Cum printre fidelii noştri cititori se numără destui oameni hârşâiţi într-ale mineritului, am notat, pour les connaisseurs, şi câteva date tehnice ale punctului terminus al documentării noastre: Abatajul frontal mecanizat P2C.
Despre această importantă capacitate de producţie, ing. Emil Gheorghe, directorul minei Lupeni, care ne-a însoţit pas cu pas, ne-a oferit cu recunoscuta-i competenţă în domeniu şi amabilitate câteva date referitoare la istoricul acesteia, pe care le-am notat (cu tainica speranţă că nu le-am consemnat eronat: „Începând cu data de 12 noiembrie 2013 la E.M. Lupeni a fost pus în funcţie Abatajul frontal mecanizat P2C, felia II, str. 3, bl. IV, utilat cu complex de susţinere mecanizată de tipul TAGOR-18/ 37-POz/ P, de fabricaţie poloneză cu 65 de secţii, combină de abataj KSW – 460NE Φ1800x800 şi transportor TAGOR 260/ 750. De reţinut că utilajele care echipează acest abataj au fost recuperate, cu multă trudă a angajaţilor noştri, din Abatajul frontal mecanizat P1C, felia V, str. 3, bl. IV, printr-un complex de lucrări de demontare, transport şi montare la noul loc de muncă, P2C, felia I. Pentru deschiderea rezervei de cărbune din Panoul 2C amintesc câteva lucrări executate: 230 metri de galerie transport P2C; 290 metri de galerie conjugată P2C. Pentru conturarea lucrărilor abatajului au fost realizate următoarele lucrări de pregătire: 80 m - plan înclinat transport nr. 1 P2C; 60 m – galeria de bază; 70 m - plan înclinat transport secţii. În prezent se lucrează la galeria de bază şi la planul înclinat de transport nr. 2”.
Referitor la metoda de exploatare, ing. Emil Gheorghe ne-a explicat succint: „În acest abataj se aplică metoda de exploatare M-14, Metoda de exploatare combinată avans-retragere a str. 3 în felii cu abataje frontale. Specific acestei metode este faptul că feliile cu număr impar se extrag în avans, iar cele cu număr par se extrag în retragere”.
O dedicaţie pentru ZVJ - combina în tăiere
Odată ajunşi în abataj, sau „complex” cum îi spuneau ortacii, am fost luaţi în primire chiar de şeful de brigadă Ovidiu Nechifor. De la acest inimos miner am aflat alte date importante despre abataj: lungimea de front – 100 m; înălţimea abatajului – 3,5 m; lungimea panoului de direcţie – 280 m. De când a fost dată în funcţie abatajul s-a realizat o avansare de 17 m, cam 0,73 m/ zi, dând în medie o producţie zilnică de 440 tone de cărbune. Pentru faptul că noul abataj nu a ajuns să performeze la capacitatea de producţie planificată, de 785 tone/ zi există, nu o scuză, ci o explicaţie cât se poate de plauzibilă şi… vizibilă ce ţine de tainicele resorturi ale mineritului: interceptarea unei lucrări vechi, Galeria de transport 6E, pe o lungime de front de 33 m de la secţia 15 la secţia 37. Din această cauză a fost nevoie de executarea unor lucrări suplimentare: răpirea elementelor TH de susţinere a lucrării vechi interceptate. La această hibă mai putem adăuga alte două inconveniente, care confirmă imprevizibilul mineritului: rupturi de front (care au necesitat lucrări de asigurare suplimentare) şi defectele electrice la combina de abataj KSW 460 NE.
Pentru a ne arăta la concret cum stă treaba cu mineritul, brigadierul Nechifor a „încălecat” combina, un monstru inteligent de fier, şi a tăiat o halcă de cărbune. În momentul tăierii, firicele de praf de huilă dansau parcă un joc magic, ai cărui paşi imprevizibili erau greu de anticipat şi de desluşit de doi ziarişti novici într-ale mineritului. Singura certitudine am avut-o în momentul depunerii prafului de cărbune pe faţa noastră asudată şi inhalarea sa, plămânii noştri încă purtând ca pe un trofeu această doză de praf strălucitor.
Când am văzut cărbunele strălucind pe transportor, am realizat că în mina de la Lupeni „diamantul negru” nu este doar o metaforă a cărbunelui, ci şi o realitate orbitoare.
Cum targetul acestui abataj pentru anul 2014 este extragerea unei producţii de 136.800 tone de huilă, promitem că vom reveni, deşi acum cunoaştem provocările traseului, în momentul când că se va atinge această cifră previzionată.
După ce am văzut şi o păşire a secţiilor, ne-am aranjat casca, lampa, metanometrul şi masca, ne-am îndreptat spre suprafaţă, având în minte – dar şi în fizic… - versurile bardului din Mirceşti, Vasile Alecsandri, care, cu siguranţă, nu s-a gândit că stihurile sale din poezia „Sergentul” se vor potrivi şi unor ziarişti călători prin Ţara Huilei...
…„Mai lungă-mi pare calea acum la întors acasă”
Chiar dacă traseul nu mai avea nota de imprevizibil de la dus, din cauza oboselii care, ca o femeie perversă baudelairiană ori ca un alcool verlainian, punea stăpânire, încet-încet, pe noi, ni s-a părut tare, tare lung.
În colivie, de fapt în… colivii, la ieşirea din întuneric spre lumină, versurile Imnului Minerilor aveau, într-adevăr, încărcătura maximă de emoţie şi mesaj: „În fund de munţi noi des intrăm/ Cu bun noroc ne salutăm/ Şi când ieşim din sânul lor/ Noi tot noroc strigăm în cor…”. Noroc bun tuturor lucrătorilor din subteranele minei Lupeni!
Comentarii articol (8 )
#1
![]()
Felicitari domnilor reporteri!
#2
![]()
FELICITARI...cred ca sunteti singurii(mineri),care au vazut o mina adevarata si apoi au scris ceia ce au vazut cu adevarat.BV.
#3
![]()
Domnul director ...... reporter......... stie ca este interzis transportul de personal pe putul Sud??????? Doar pentru oficiali si puturosi se face transport cu acel put. Grea mina, greu sa te si plimbi. Daca ar mai fi trebuit si muncit........ sau macar 6 ore efectiv subteran. In orice caz Felicitari.
#4
![]()
Salut Catalin,
Dupa cum bine sti in fiecarea dimineata dau iama sa citesc ceea ce ai mai scris in singurul ziar local cu rezonanta...Astazi tin in mod public sa te felicit pentru initiativa avuta si sper ca acest reportaj sa nu ramana doar o arhiva pentru ca ar fi pacat de tot ceea ce tine de viitorul acestei zone!
Mult succes si sunt sigur ca il vei aveea !
Cu stima,
Bogdan C
#5
![]()
Felicitari domnilor reporteri pentru acest material.
#6
![]()
La Putul Est acum 25 de ani mureau mineri, colivia s-a rasturnat cu ortacii. Reportere puteai si TU impreuna cu conducerea sa pui o coroana, mai ales ca pe brigadier il chema tot Boboc. RESPECT
#7
![]()
domnule marian toata stima, ma bucur ca ati inteles unde am batut apropoul data trecuta, aici trebuie lucrat nu pe nemernicii de la sindicate care oricum nu fac nimic inafara de a va lingusii si de ai huli pe altii, minerul, lacatusul si electricianul care isi maninca sanatatea pentru bruma asta de bani pentru care ai scoate ochiul tot prostul care nu stie ce este munca de mina,tinetio tot asa.
#8
![]()
N-ati dat de campeanu si mesarosi prin mina, d-lor ziaristi ?
Adauga comentariu
Informatiile publicate de zvj.ro pot fi preluate doar in limita a 250 de caractere, cu CITAREA sursei si LINK ACTIV. Orice alt mod de preluare a textelor de pe acest site constituie o incalcare a Legii 8/1996 privind drepturile de autor si va fi tratat ca atare.
Banii rezultați din contribuțiile cititorilor sunt esențiali pentru a susține pe termen lung articolele, investigațiile, analizele și proiectele noastre. Poți contribui cu donații prin Pay Pal sau prin donatii directe în contul Bannere şi mesh-uri publicitare - click pentru a comanda online! ![]() Flyere, pliante, broşuri, afişe, cărţi de vizită, mape, formulare... ![]() Cataloage promoţionale 2024 ![]() Plăcuţe şi indicatoare pentru case, blocuri, sedii ![]() Rame click - comandă online! ![]() Panou decorativ pentru interior sau exterior – tu alegi designul! ![]() Steaguri publicitare - click pentru a comanda! ![]() Stâlpi pentru delimitare (opritori, de ghidare) - comandă online! ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() Cataloage promoţionale 2024 ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() Alege să o susții! ![]() Bannere şi mesh-uri publicitare - click pentru a comanda online! ![]() Newsletter
|