|
Nr. 3935, miercuri 26 mar 2025, Anul XVIII
29.12.2013, 22:23:06 | 0 comentarii | 753 vizualizari
Ştiţi cine a tranşat lupta sfârşitului de an dintre... / Bradul neamţului şi Bradul românului?
Articole de acelasi autor
de Mihai BARBU
► Ne-o va spune, la momentul potrivit, chiar Petre Ispirescu!
În zilele sfârşitului de an am făcut ordine în bibliotecă. S-au adunat cărţi peste limitele normale ale rafturilor şi, practic, am mutat volumele de colo-colo. Cu această ocazie am răsfoit o seamă de cărţi de care uitasem cu desăvârşire. Aşa am dat şi peste Petre Ispirescu.
Omul a trăit între 1830 şi 1887. Părinţii l-au vrut preot, dar el a ales să fie tipograf. Nu i-am citit, acum, basmele şi poveştile, ci l-am descoperit, cu interes, pe ziaristul Ispirescu. Cel care, în calitatea sa de reporter nostalgic, ne relatează despre Crăciunul copilăriei sale şi despre bradul veşnic verde care simbolizează, azi, în mod universal, bucuria naşterii pruncului Iisus. Că n-a fost mereu aşa vom vedea mai jos...
„Eram copil şi, văzând pe la Crăciun la o casă un pom gătit, am stat şi am căscat şi eu gura acolo. Păsămite era pomul Crăciunului”.
Uimirea copilului era de două ori justificată. El era obişnuit să vadă brazi împodobiţi doar la înmormântări. „Şi dv., cu toţii ştiţi, că la noi la Români când moare vreun flăcău sau vreo fată care n-au pus pirostriile în cap, li se împodobeşte câte un pom pe care-l duce înaintea mortului. Fie orice pom, românii îi spun brad”.
În al doilea rând, ţăranii români duceau un brad la nuntă „însă fără podoabe, fără nimic”. Pentru ei, ne lămureşte Ispirescu, bradul este „simbolul generaţiei, adică al înmulţirii neamului”. Logica ţăranului era simplă: aşa cum bradul e pururea verde, şi iarna şi vara, aşa şi familia lui va avea, prin urmaşi, o tinereţe veşnică.
Copil fiind, Petrică Ispirescu, vede pe fereastra unei case de la oraş un brad împodobit de sărbătoare.
- Cine a murit aici, nene, de i-a făcut brad aşa frumos?
- N-a murit nimeni, băiete. Ăsta e pomul Crăciunului.
- Cum pomul Crăciunului?
- Ia, aşa cum vezi cu ochii verzi, că aşa le e obiceiul ălora de şed aici.
- Da, bine, cine şede aici?
- Un neamţ.
În vremea aceea, românul zicea „neamţ” oricărui om venit din Apus care era de altă credinţă decât cea ortodoxă. Anii au trecut şi Ispirescu, la maturitate, observă cu tristeţe că obiceiul pomului de Crăciun s-a extins „precum se întinde şi năvălirea în gloată a străinilor de alt neam în oraşele noastre”. Cu toate că omul nostru a îmbătrânit cu folos şi a văzut multe în viaţa sa, nu-i ieşea din gând imaginea cu „bradul de mort de la casa neamţului”.
Pentru el, cel care a scris legendele şi basmele românilor, nu putea exista un arbore care să poarte un dublu simbol. „Nu mă puteam dumiri cum de acelaşi lucru ce se face la noi numai la mort, la alţii se face spre semn de veselie la naşterea lui Christos”.
Dacă e să dăm apă la moara neamţului, vom observa că forma bradului este una triunghiulară şi că ea poate simboliza perfect şi Sfânta Treime. Alegerea bradului ca simbol al acestei mari sărbători creştine are, prin urmare, logica sa.
Ispirescu însă nu se resemnează uşor în faţa ideii că pomul Crăciunului se lăţeşte atât printre Românii de sus, cât şi pentru cei de jos. Pe primii îi învinovăţeşte pentru că, fiind „cei învăţaţi, cei cu dare de mână, cei mai însemnaţi ai ţării”, nu fac nimic pentru a se opune obiceiurilor străine. Pe cei din clasa de jos îi înţelege: „maimuţează şi ei, bieţii, fără să ştie ce fac, pe oamenii cei mari” pentru că poporul, naiv, crede că ăia de sus ştiu ce trebuie să facă pentru ţară.
Ce mai era de făcut? Nimic. Partida era pierdută definitiv. Ispirescu ştie că te poţi lupta eficient cu duşmanii, cu Muma Pădurii, cu zmeii, cu zgripţuroaicele, cu fata babei cea rea şi să-i birui, în cele din urmă.
Există însă ceva cu care nu poţi să te pui pentru că vei rămâne cu buzele umflate şi vei fi un învins fără glorie. Ştiţi cine e respectiva? Nu vreau să întreţin suspansul până în 2014 şi, prin urmare, vă fac această dezvăluire aici şi acum: „MODA FACE CEEA CE NIMENI PE LUME NU POATE FACE!”. Pentru că ea ne-a adus în casă şi bradul nemţului şi tot ea a lăsat la groapă şi bradul românului.
Comentarii articol (0 )Nu exista niciun comentariu.
Adauga comentariu
Informatiile publicate de zvj.ro pot fi preluate doar in limita a 250 de caractere, cu CITAREA sursei si LINK ACTIV. Orice alt mod de preluare a textelor de pe acest site constituie o incalcare a Legii 8/1996 privind drepturile de autor si va fi tratat ca atare.
Banii rezultați din contribuțiile cititorilor sunt esențiali pentru a susține pe termen lung articolele, investigațiile, analizele și proiectele noastre. Poți contribui cu donații prin Pay Pal sau prin donatii directe în contul
Pe aceeasi tema
 Bannere şi mesh-uri publicitare - click pentru a comanda online! 
Flyere, pliante, broşuri, afişe, cărţi de vizită, mape, formulare... 
Cataloage promoţionale 2024 
Plăcuţe şi indicatoare pentru case, blocuri, sedii 
Rame click - comandă online! 
Panou decorativ pentru interior sau exterior – tu alegi designul! 
Steaguri publicitare - click pentru a comanda! 
Stâlpi pentru delimitare (opritori, de ghidare) - comandă online! 
Cataloage promoţionale 2024
Alege să o susții! 
Bannere şi mesh-uri publicitare - click pentru a comanda online!
Promovare
 Publicitate
 Newsletter
|
Copyright © 2008-2025 ZVJ. Toate drepturile rezervate.
