Sâmbătă, 4 ianuarie, s-au împlinit 90 de ani de când Petroşaniul a fost declarat oraş. Fiind vorba de un jubileu, este regretabil că autorităţile locale sau măcar fruntaşii Partidului Naţional Liberal din Petroşani sau de la judeţ (totuşi, cel care a semnat actul de naştere al oraşului Petroşani este Ion I.C. Brătianu!) n-au catadicsit să mişte sâmbătă vreun deget pentru a marca aşa cum se cuvine acest eveniment important pentru devenirea adiministrativă a urbei noastre (poate se vor mobiliza la centenar, ca să încep anul mai optimist). Încercăm să reparăm noi această indolenţă şi, pentru a nu lăsa istoria să ni se scurgă printre degete, vă prezentăm filmul desfăşurării acestui moment.  

 

Tătărescu aduce vestea: din 4 ianuarie Petroşaniul e oraş!

Anul 1924 începe cu o veste minunată pentru petroşeneni. La 4 ianuarie, Petru Iacob, bravul primar al Petroşaniului, primeşte de la Bucureşti telegrama: „Astăzi, 4. I. 1924 d. preşedinte al Consiliului şi d. ministru de Interne au semnat deciziunea, prin care  comuna Petroşani a fost ridicată la rangul de comună cu consiliu. Aducându-vă aceasta la cunoştinţă, urez noului oraş înflorire şi prosperitate. Fie ca Petroşanii să se ridice prin muncă, gospodărie şi hărnicie. Fie ca să ajungă una din marile cetăţi, în zidurile căreia să se statornicească progresul şi bunul traiu pentru toţi locuitorii săi. (ss.) Subsecretar de Stat: Tătărăscu”.

Peste o săptămână, la 11 ianuarie, la orele 12,30 în Petroşani sosesc de la Târgu Jiu Gheorghe Tătărescu, Dinu Frumuşanu (şeful de cabinet al lui Tătărescu) şi Constantin Bălănescu (primarul Tg. Jiului). Petroşenenii îi fac o emoţionantă primire la Cazinoul funcţionarilor Soc. „Petroşani” (astăzi, Teatrul Dramatic „Ion D. Sîrbu”): „Îl aştepta foarte multă lume (…), precum şi muzica şi pompierii cu steagul. Oraşul era plin de drapele naţionale”.

Salutul de bun venit îl dă I. Wincklehner, director general şi consilier de mine: „Mult stimate Domnule Ministru! Vă salut din toată inima atât în numele Societăţii Petoşani, cât şi în numele funcţionarilor şi muncitorilor acesteia. Domnia-Voastră, Domnule Ministru, aţi intrat adeseori în această casă ca prieten şi sfătuitorul nostru şi ne simţim deosebit de fericiţi când Domnia-Voastră, Domnule Ministru V-aţi întors în cercul nostru ca unul dintre cei mai înalţi funcţionari ai acestei ţări. Acum numai o singură rugăminte avem. Rămâneţi mult, stimate Domnule Ministru, şi în actuala poziţiune a Domniei D-voastre şi fiţi convinşi că noi întotdeauna păstrăm faţă de Domnia-Voastră cele mai profunde sentimente ale devotamentului şi recunoştinţei, şi că ne vom face demni de prietenia Domniei-Voastre. Să trăiţi, Domnule Ministru!”. A mai vorbit şi Gheorghe Drăgan, prim pretorul plasei Petroşani. Emoţionat de primire, Tătărescu spune că a venit în Vale nu doar ca membru al guvernului, ci, „în primul rând, ca prieten”. După tradiţionalul „bine v-am găsit”, după atâtea formalităţi şi discursuri, oficialităţi sărbătoresc, la Cazinoul funcţionarilor, în cerc restrâns avansarea Petroşaniului de la comună mare la oraş.

 

Şedinţa festivă

A doua zi, sâmbătă, 12 ianuarie, la sala Apollo a Primăriei Petroşani are loc şedinţa festivă a consiliului comunal Petroşani. Cronicarul relatează cu lux de amănunte atmosfera festivă şi entuziastă a acestei zile: „Sâmbătă în 12 cor. dl. Tătărescu a adus în persoană numirea Petroşaniului de oraş cu consiliu. Nu numai locuitorii Petroşaniului, ci toate satele din plasa aceasta ş-au dovedit bucuria şi recunoştinţa faţă de d. secretar ministerial Gheorghe Tătărescu, luând parte prin reprezentanţii lor la şedinţa festivă a consiliului comunal ţinută în 12 cor. ora 11 a.m. în sala de spectacole Apolo. Oraşul e în sărbătoare. Sala Apolo, plină de lume din Petroşani şi de pe sate. Muzica societăţii cântă. Domnul Tătărescu, însoţit de prefecţii judeţului nostru şi al judeţului Gorj, de subprefectul nostru, de senatorul nostru D. Bociat, e primit de mulţime cu urale. Urcând pe bină, unde e aşteptat de întreg consiliul comunal, e întâmpinat de dl. primar Petru Iacob cu următoarele cuvinte: Domnule Ministru, Domnule Prefect, Domnule Subprefect, Onorată Reprezentanţă! Înainte de deschiderea şedinţei, Vă rog să-mi daţi voie ca, cu toată căldura inimii mele, să salut pe dl. Ministru Tătărescu, care, spre nemărginita noastră bucurie, se află în mijlocul nostru. Este acesta un moment fără păreche, fără precedent în trecutul comunei noastre. Domnulue Ministru,/ Îmi permit să vă repet şi verbal felicitările şi urările noastre de bine ale reprezentanţei noastre, transmise la timpul său şi prin depeşă, pentru înalta situaţie ce o ocupaţi cu atâta demnitate şi autoritate. Suntem şi noi, Petroşenii, nespus de mândri în sufletele noastre când ştim, cu siguranţă, că şi noi ocupăm un loc în inima D-voastră alăturea, şi în mod egal cu Gorjul. Domnule Ministru,/ În decursul celor 5 ani de când avem fericirea a Vă cunoaşte, nu a fost prilej, nu a fost ocazie în care să nu ne arătaţi cea mai caldă bunăvoinţă, sprijin, ajutor şi un deosebit interes faţă de noi şi comuna noastră. Dovada cea mai recentă despre aceasta este şi prilejul fericit pentru care Dumnezeu v-a adus în mijlocul nostru. Şi oare noi cu ce vom putea răsplăti şi mulţumi pentru munca, ostenelele şi interesul arătat faţă de noi? Numai cu aceea, Domnule Ministru, că dragostea, stima şi iubirea, încrederea şi alipirea  noastră loială, cu care v-am înconjurat şi întâmpinat totdeauna în trecut, de acea dragoste, de acea stimă, încredere şi alipire totală, Vă asigurăm şi pe viitor, sub orice raport, sub orice împrejurări. Şi acum ce vom putea cere, când atât de bine ne cunoaşteţi, atât de exact şi de perfect ne ştiţi dorinţele, doleanţele, situaţia şi împrejurările noastre, ar fi de prisos ca să le mai înşir, când D-Voastră atât de bine le ştiţi şi cunoaşteţi. Dacă însă, totuşi, vom cere ceva, aceea ar fi, Domnule Ministru, să binevoiţi a ne păstra cunoscuta bunăvoinţă şi pe viitor, să ne fiţi protectorul, sprijinitorul şi ajutorul dezvoltării industriale, comerciale şi culturale a comunei noastre urbane şi de azi înainte. Căci noi nu numai Vă stimăm, noi Vă iubim şi icoana D-Voastră, încadrată în rama de aur a recunoştinţei în inimile tuturor cetăţenilor de aici, fără deosebire de naţionalitate şi confesiune a acestei Urbe, cu cari împreună rugăm pe bunul Dumnezeu să Vă ţină mulţi ani cu sănătate, să Vă dăruiască tăria şi puterea de a munci mult şi cu spor pentru prosperarea şi înaintarea scumpei noastre patrii şi fericirea tuturor cetăţenilor ei, pentru înaintarea şi înflorirea comunei noastre urbane şi pentru fericirea a întreg neamului nostru românesc, să trăiţi la mulţi ani şi la mai mare D-le Ministru! Declar şedinţa festivă a reprezentanţei deschisă. 

•