În fiecare an, la 14 oc­tombrie, Biserica Ortodoxã de pretutindeni prãznuieşte pe Cuvioasa Maicã Paras­cheva. În chip deosebit, ea este cinstitã în Moldova, în­trucât de mai bine de 360 de ani moaştele ei se gãsesc la Iaşi, fiind izvor de binecuvântare şi însãnãtoşire du­hov­­­niceascã şi trupeascã pentru toţi cei care o cheamã în rugãciune sã fie mijlocitoare cãtre Preamilostivul Dumnezeu. Dacã Sfânta Muceniţã Parascheva, prãznuitã la 26 iulie în Calendarul Ortodox, este cunoscutã în popor cu numele “Sfânta Vineri”, Cuvioasa Maicã Pa­rascheva a fost numitã, mai cu seamã în Moldova, “Vinerea Mare”. Ca un simbol al unitãţii Ortodoxiei de pretutindeni, viaţa de dupã moarte a Sfintei Parascheva aratã cã sfinţenia ridicã din neamul sãu pe omul ce s-a asemãnat cu Dumnezeu, fãcându-l luminã de iubire şi apropiere între toţi cei care mãrturisesc şi viazã întru aceeaşi credinţã. Mãrturie despre cinstirea adusã de strãmoşii noştri Sfintei Parascheva sunt bisericile ctitorite cu hramul Cuvioasa Parascheva nu numai în Moldova, dar şi în Transilvania şi în Ţara Româneascã.

Sfânta maica noastrã Parascheva, numitã „cea Nouã”, de la Iaşi, „a Moldovei luminãtoare” şi lauda întregii Ortodoxii, s-a nãscut în satul Epivat din Tracia rãsãriteanã, nu departe de Constantinopol, pe la începutul secolului al Xl-lea, din pãrinţi binecredincioşi şi de bun neam.

Cei doi copii, Eftimie şi Parascheva, au primit în familie o aleasã creştere şi educaţie religioasã. Astfel, Eftimie, fratele mai mare al cuvioasei, a intrat înaintea ei în nevoinţa monahalã. Apoi, pentru sfinţenia vieţii lui, ajunge episcop al Matidiei şi pãstoreşte bine Biserica lui Hristos pânã la sfârşitul vieţii. La fel şi Sfânta Parascheva, iubind mai mult decât orice pe Hristos, la vârsta de aproape 15 ani, a intrat într-o mãnãstire de fecioare din oraşul Ieraclia Pontului. Dupã cinci ani se închinã la Mormântul Domnului şi se nevoieşte mai mulţi ani într-o micã mãnãstire de cãlugãriţe pustnice de pe Valea Iordanului.

La vârsta de 25 de ani, luând poruncã de la îngerul Domnului, s-a reîntors în patrie şi s-a nevoit încã doi ani lângã biserica satului natal, Epivat. Pe la jumãtatea secolului XI, anul 1050, la vârsta de 27 de ani, Sfânta Parascheva şi-a dat sufletul în mâinile Domnului şi a fost înmormântatã aproape de malul mãrii. Mai târziu, în urma unor minuni la mormântul ei, moaştele Cuvioasei Parascheva au fost aflate întregi în pãmânt şi s-au pus în biserica Sfinţilor Apos­toli din satul Epivat, spre cinstire şi închinare. Aici au stat sfintele ei moaşte aproape 175 de ani.

În anul 1223, ţarul româno-bulgar Ioan Asan al II-lea (1218-1241) a strãmutat moaştele Cu­vioasei Sfânta Parascheva la Târnovo, capitala Bulgariei, fiind depuse în catedrala cu hramul „Adormirea Maicii Domnului”. Mai târziu, fericitul patriarh Eftimie al Bulgariei scrie „Viaţa Cuvioasei Parascheva” şi o trece în sinaxarul Bisericii cu zi de prãznuire la 14 octombrie. Din a doua jumãtate a secolului XIV, cultul Sfintei Parascheva trece şi la nordul Dunãrii, în cele trei ţãri române.

La Târnovo au stat moaştele celei numita Sfânta Parascheva 160 de ani. În anul 1393, cãzând Bulgaria sub ocupaţia turcilor, sfintele ei moaşte au fost dãruite pentru puţin timp lui Mircea cel Bãtrân, domnul Ţãrii Româneşti. Dupã trei ani, turcii le-au dat cneghinei Anghelina a Serbiei, care le strãmutã la Belgrad, unde rãmân 125 de ani.

În anul 1521, turcii ocupã şi Serbia şi iau din nou ostatice moaştele binefãcãtoarei noastre, Sfânta Parascheva, pe care le duc în palatul sultanului din Constantinopol. Apoi, sfintele ei moaşte sunt rãscumpãrate de la turci de cãtre Patriarhia Ecumenicã cu 12.000 de ducaţi de aur şi rãmân în Catedrala patriarhalã din Fanar timp de 120 de ani. În anul 1641, însã, ajungând Patriarhia de Constantinopol datoare la Poarta otomanã cu sume mari de bani, ce reprezentau birul anual impus asupra Bisericii, patriarhul Partenie a dãruit moaştele Cuvioasei Sfânta Parascheva, drept recunoştinţã, domnului Moldovei, Vasile Lupu, care a achitat turcilor toate datoriile patriarhilor de Constantinopol şi Ierusalim pe mai mulţi ani.

În anul 1641, la 13 iunie, moaştele Preacuvioasei maicii noastre Sfânta Parascheva au ajuns în Iaşi şi au fost aşezate cu multã cinste în frumoasa bisericã atunci ziditã, a Mãnãstirii Sfinţilor Trei Ierarhi. Aici au stat pânã la 26 decembrie, 1888, când au fost scãpate prin minune de un incendiu. Apoi au fost transferate în noua Catedralã mitropolitanã din Iaşi unde se aflã şi astãzi.