Dl. Ioan Sfârlea din Petrila a lucrat ca electrician o viaţă întreagă, fiind angajat al IREH (Electrica, Enel). Adică, din anul 1968 şi până la sfârşitul anului 2010, când s-a pensionat anticipat. În cartea de muncă a fost trecut ca electrician tură domiciliu, deşi din anul 1981, 1 februarie, domnia sa a făcut parte din lotul 2 de electricieni, care a avut ca punct de lucru staţia de transformare de 20/6/0,4 KV din incinta EM Lonea 2, aceasta fiind amplasată chiar deasupra staţiei de compresoare. Dacă până în 1989 a lucrat 8 ore pe zi, plătindu-i-se şi sport de noapte, din 1990 nu a mai primit acest spor, dar a lucrat 24 de ore cu 48 de ore odihnă. În fişele fiscale din anii 2009 şi 2010 dumnealui este trecut ca electrician de tură în oraşul Petrila la citit de contoare, deşi lucra în staţia de deasupra compresoarelor, neavând cameră separată faţă de staţia în care şi-a desfăşurat activitatea.

Domnul Sfârlea este supărat că nu i se recunosc condiţiile grele în care a lucrat, că nu a fost încadrat la grupa cuvenită de muncă, că nu a primit spor de zgomot şi nici spor de noapte. Din acest motiv în anul 2011 a chemat în instanţă SC ENEL DISTRIBUŢIE BANAT SA Deva la Tribunalul Hunedoara, unde nu i s-a dat câştig de cauză.

 

„Au fost şi am fost electricieni la Auschwitz de Valea Jiului din curtea EM Lonea 2 din anul 1968, când a venit primul lot de electricieni – Krausz Alexandru, Nicoară Nicolae, Prian Wilhelm, Magher Aurel, Muler Francisc, Dobre Gheorghe şi Rus Ion. Eu am intrat în acest sfânt lagăr în anul 1981 la 1 februarie, urmând să-l schimb pe electricianul Negoi Ionel din cătunul Răscoala, care poate fi adus ca martor. Această staţie tip zarcă aparţine EM Lonea 2, dar noi am fost vânduţi celor de la EM Lonea 2 de către domnul ing. S.A., fost conducător de drept pe Valea Jiului la IREH Deva. Domnul ing. S.A. i-a zis electricianului Negoi Ionel că se poate întoarce la mină să-şi continue activitatea ca să beneficieze de grupă de pensionare. Rus Ion din Lonea – Brătianu poate depune mărturie că l-am întrebat când am ajuns acolo cine a fost cu ideea să se facă tură în această staţie de transformare – exterminare. De ce? Din următoarele motive: transformarea curentului din 20 KV pe 6+0,4 KV iar pe muncitori în cobai. De ce staţia s-a aflat amplasată deasupra unei (şi unicei) staţii de compresoare?

Pe timpul răposatului am făcut tură de 8 ore, plătindu-mi-se şi spor de noapte. Dar din 1989, înainte de a veni revoluţia, domnii colegi ai d-lui ing. S.A., fiind solicitaţi în Valea Jiului şi în special pentru Valea de Brazi unde s-a dat în funcţie o staţie de 20/6/0,4 KV, care urma să alimenteze această mină de la Valea de Brazi, ne-au ameninţat verbal, şi în special eu am fost ameninţat de domnul ing. B.I., că de vrem să facem tură în 3 la domiciliu (fără bloc sau cameră separată faţă de staţia în care noi ne-am desfăşurat activitatea), ne-au obligat forţat să facem tură-n 3, ei fiind manipulaţi de colegul de la Deva de la UTR Deva, ing. C.C. - director adjunct, ca să ne oblige pe noi să facem acest fel de tură ca să nu se mai plătească spor de noapte, noi fiind consideraţi de dumnealor cum că am desfăşurat activitatea acasă la domiciliu după ce terminam rondul şi manevrele de la locul de muncă, iar pe cei de la Deva să transmită, de fapt domnul economist P.N. de la serviciul salarizare împreună cu doamna C.V., cum că noi am făcut tură în oraşul Petrila la citit de contoare, aceasta apărând pe fişa fiscală din 2009-2010, pe care a completat-o domnul ing. I.S. de la UTR Deva, după cum au fost date datele de cei de aici din Vale.

După 30 de ani de muncă în condiţii oribile m-am îmbolnăvit de cardiopatie ischemică, diabet pe bază de stres şi care s-a transformat în diabet zaharat, insomnie cronică şi m-am pensionat anticipat în decembrie 2010 şi am dat ENEL-ul, sau mai bine zis pe cei de la Deva, în instanţă la Tribunalul Muncii Deva pentru a mi se da grupa a II-a de muncă, dar mi s-a spus că cererea mea e nefondată (numai exterminarea lor da). Cine se face vinovat de aceste stări este domnul ing. S. A., că dumnealui ne-a vândut celor de la mină, aşa că toţi care au luat parte la această exterminare trebuie să-mi plătească despăgubiri (…). Dacă nu mi se rezolvă această plângere, voi fi nevoit să plec din ţară în Suedia, unde voi cere azil politic şi voi duce cu mine o metodă descoperită de mine prin care femeile tinere să nu mai moară de cancer”.