Imediat după finalul acţiunii de vineri, 17 ianuarie 2014, când colegul nostru Marian Boboc şi-a lansat cel de-al douăzecilea volum-document intitulat „Valea Jiului în anii marii crize economice mondiale – Închiderea minelor. Minerii Văii, emigranţi în abatajele Franţei”, i-am luat o declaraţie la cald cum s-ar zice. Încă tensionat, dar în sensul bun al cuvântului, redactorul-şef al Ziarului Văii Jiului ne-a aşternut câteva fraze interesante:

 

„A fost o acţiune bine organizată de dl. Jujan care este unul dintre puţinii ingineri minieri chiar devotaţi culturii minereşti, un om de calitate. Oamenii din sală au înţeles despre ce este vorba şi cred că li s-au părut interesante cele scrise în carte şi ce s-a discutat azi aici. Am un oarecare regret că Mina Petrila este o mină care se va închide, dar până la urmă trebuie să vedem viaţa în faţă şi să credem că lucrurile bune vor rămâne. În ceea ce priveşte chestiunea nu te opri aici, trebuie să continui cu istoria mineritului şi a minerilor din Valea Jiului, cum tot am auzit azi şi nu numai, nu pot spune cum va fi… depinde de Dumnezeu, câtă putere de muncă îmi dă, câtă sănătate, nu depinde doar de mine. Volumele despre istoria Văii Jiului sunt plăcute de scris, dar extrem de solicitante, trebuie să mergi întâi să te documentezi, apoi să scrii… Este o muncă plăcută dar care îţi mănâncă multă energie şi timp. Mă bucur însă că pot să fac ceva pentru ca oamenii locului să afle cât mai multe despre minerit, mineri, şi despre istoria Văii Jiului. Bucuria asta e mare şi plăcută”.