Măcar să se spună clar că aceste blocuri vor intra în reabilitări peste mult timp. De-aici tragem concluzia că telegondola va porni la drum spre Parâng printre blocuri făcute praf şi dintr-o zonă nereabilitată? Sper să nu se întâmple aşa!”.

 

„Ne-am săturat de gheaţă şi gropi… vrem parcare civilizată!”

Una dintre cele mai „izbitoare” zone din Aeroport rămâne cea dintre blocurile 38, 38 A, 38 B şi Grădiniţa nr. 2 cu Program Prelungit. După cum vedeţi şi în imaginea alăturată, strada necesită o grabnică reabilitare. Fiind vorba de o zonă aglomerată, locatarii cer să se facă şi o parcare în zonă: „Ne-am săturat, vrem o parcare amenajată, cum au şi alţii, nu trei palme de gheaţă şi gropi”, ne-a spus un Vasile Miruţ, un cetăţean întâlnit în zonă.

 

Bile albe, bile negre…

„Din câte am înţeles de la domnul primar, zona aceasta a străzii Aviatorilor va fi cuprinsă în programul de reparaţii străzi de anul acesta. Vorbesc de programul cu finanţare de la bugetul local, nu de proiectul integrat pe care doreşte să-l acceseze pentru toate străzile unde s-a introdus sau se va introduce canalizarea, inclusiv pentru toate localităţile aparţinătoare. Există şi bile albe pe care trebuie să le acordăm administraţiei şi primarului Iacob-Ridzi. Şi mă refer la strada Independenţei, la strada Unirii, străzi care erau praf şi pe care, acum, se circulă modern, atât pe şosea, cât şi pe trotuare. Să fie clar: eu nu vreau nici să critic, nici să laud, vreau doar să atrag atenţia la ce nu e bine şi se poate schimba, în interesul cetăţenilor, cei care ne-au trimis în consiliul local sau în funcţii la primărie”, precizează Doru Sipeţan.

După această declaraţie privirea ni s-a abătut spre acoperişul ruginit al grădiniţei. „S-a investit mult în şcoli şi grădiniţe pe raza localităţii noastre, dar acest acoperiş, pe lângă că e inestetic, reprezintă şi un pericol public, ca şi tavanul din interior. Trebuie lucrări serioase aici”, a concluzionat Doru Şipeţean.

 

Balcoanele periculoase ale blocului 22

Până să vedem şi cele două străzi lăudate de consilier mai înainte, am ajuns în al şaselea colţ de cartier, după itinerariul stabilit de consilier. Este vorba de strada Aviatorilor, în spatele blocului 22 – „cine a tras în noi?” – după cum se alintă câteodată locatarii. O zonă destul de aglomerată, care cuprinde vreo 11-12 blocuri şi un punct termic în apropiere care le deserveşte. N-am putut intra cu maşina pe deluşorul dintre blocuri pe motiv că gheaţa era de trei palme, numai bună de derdeluş. Aşa că am luat-o la pas.

„Uitaţi-vă la etajul 10 de la blocul turn 22! - ne avertizează consilierul. Aici la dezgheţ trebuie să venim cu căşti de protecţie, pentru că cele două balcoane vor cădea! Şi pe mine m-au avertizat câţiva locatari, altfel nu vedeam. Şi aici trebuie intervenit de urgenţă. Nu cunosc proprietarii de drept ai celor două locuinţe, nu ştiu dacă şi primăria are vreun amestec sau nu, dar ştiu că trebuie făcut ceva repede! Dacă balcoanele acelea, care abia se ţin, cad, aici pot muri oameni! Da, nu e de glumă…”, ne spune la modul cel mai serios consilierul Sipeţan.

Într-adevăr, balcoanele respective deja sunt înclinate (repetăm: înclinate!), ele se mai ţin foarte puţin încât să nu cadă! Trebuie luate măsuri rapide. Contează mai puţin chestiunea tehnică a situaţiei apartamentelor-fantomă, nelocuite în momentul de faţă, mai mult contează viaţa unui om, liniştea locatarilor de-acolo (vorbim de cei de la etajele inferioare), siguranţa celor care trec zilnic pe-acolo, dorind să scurteze drumul spre casă.

Tot în zonă e loc suficient măcar de o parcare civilizată, dacă nu de două. Ceea ce ar face să dispară şi dealul de-acolo, să nu mai vorbim de gropi. Nişte tobogane sau leagăne ar completa tabloul şi ar face ca acei copii mici pe care i-am întâlnit tăvălindu-se pe jos pe derdeluş să se joace într-un spaţiu adecvat. Multe alei ponosite, nişte spaţii aşa-zis verzi praf (această stare ţine şi de „gospodarii” locului), drumuri mai mici care necesită asfaltarea, gropile fiind deja la apogeu – înţeleagă fiecare ce-o vrea…

 

Strada Păcii

Consilierul Sipeţan a încheiat itinerariul cu strada Păcii. O stradă care, dacă ar fi asfaltată şi cu parcările curăţate de gheaţă, n-ar avea mare cusur. „Aici drumul şi parcările înghesuite sunt problema, povesteşte consilierul, de asta v-am adus să vedeţi. Dacă drumul acesta ar fi asfaltat şi dacă aceste blocuri ar fi reabilitate, zona aceasta ar fi, într-adevăr, foarte frumoasă. Aşa, e loc de mai bine. Dar ca să fim corecţi, am înţeles că domnul primar doreşte reabilitarea şi acestui drum pe care mergem, dar şi a aleilor pietonale. Plus că există şi blocuri care vor fi reabilitate termic sau care sunt în plin proces. Asta ar fi o altă bilă albă pentru administraţia locală, dacă se concretizează”.

 

Concluzia consilierului

Referitor la viitorul acestui cartier şi la priorităţile edilitare din zonă, consilierul Sipeţan a opinat: „Dacă se va face proiectul din Parâng până la final, deci şi telegondola, atunci sunt convins că şi cartierul va intra într-un proces general de reabilitare. Mă refer la spaţii verzi şi alei, la canalizare, la situaţia drumurilor şi trotuarelor, la decolmatarea pâraielor care trec prin cartier şi la sistematizarea lor, la reabilitarea termică a blocurilor şi la starea faţadelor, la modernizarea sistemului de iluminat stradal şi altele. Toate acestea se pot face printr-un proiect integrat, cum s-a făcut de altfel şi reabilitarea centrului civic. Există, de altfel, un proiect în acest sens. Să vedem. Pe de altă parte, în momentul de faţă în Cartierul Aeroport, eu m-aş apleca mai mult pe modernizarea şcolilor, grădiniţelor şi pe bazinul şcolar, o investiţie care trebuie finalizată, ca şi grădiniţa de la I.G. Duca – chiar dacă nu e din Aeroport, o amintesc aici că e importantă pentru municipiul nostru. De asemenea, aş crea mai multe spaţii de joacă pentru copii, inclusiv cu piste de role şi de biciclete. Aş amenaja spaţiile verzi şi aş planta multe flori şi mult gard viu, să dau un aspect de verdeaţă şi culoare în faţa betoanelor şi murdăriei. Şi încă ceva: aş folosi mai mult vopseaua şi pensula prin tot oraşul, astfel Petroşaniul ar fi ca o floare, măcar din punct de vedere al culorilor. Bănuiesc că vopseaua, pensula şi plantarea de flori nu reprezintă o investiţie imensă, dar are efect, schimbă imaginea. Pe de altă parte aş continua şi în Aeroport cu iluminarea ornamentală a clădirilor, cum e clădirea bibliotecii de exemplu, biserica, zona pieţei ş.a. Oraşul poate fi şi mai frumos şi mai plăcut văzut noaptea, cu un iluminat stradal modern, economic şi util”.

 

Una neagră, una albă…

Pe tot trotuarul de la avion şi până la Piaţa Dacia am văzut foarte puţine coşuri de gunoi. Am străbătut sute de metri fără un coş de gunoi. Chiar dacă huliganii mai le mai distrug (şi ar fi bine să fie identificaţi şi puşi să le plătească de zece ori coşul, plus manopera montării), credem că ele sunt necesare într-un municipiu civilizat. 

Iar dacă tot am dat-o cu bilele astea, negre sau albe, acordăm o bilă albă celor de la serviciul de salubrizare. În absolut toate punctele, inclusiv în zonele mai ferite, containerele erau goale şi zona măturată. Un lucru de normalitate. Doar că mai ştim localităţi din Vale, care fac precum pisica: adună gunoiul de la stradă şi îl ascunde pe cel din spatele blocurilor, care „dospeşte” cu săptămânile…