Interesant, dacă nu chiar curios, nu-i aşa? Poate că unii dintrem dumneavoastră ar fi tentaţi să creadă c-ar fi vorba de ceva conspiraţii. Greşit. Voi scrie cum a fost cu treaba asta cu dioxina în aşa fel, încât, după ce veţi fi terminat de citit, să intraţi, fără pic de reţinere, pe uşa oricărei măcelării, ca să vă cumpăraţi carnea de porc pentru sarmalele de Crăciun.

Să mergem, mai întâi, în ţara cântată de
Sir Paul Mc Cartney, fostul Beatles, în al său ‘Give Ireland Back To The Irlish’ (“Daţi Irlanda înapoi irlandezilor”). De fapt, să fiu corect, în cântec e vorba despre Irlanda de Nord, dar ce mai contează, dacă, în presă, nu s-a precizat dacă-i vorba despre Irlanda de Nord, care ţine de Regatul Marii Britanii, sau despre partea de sud a insulei, republica cu acelaşi nume. De unde au zburat porcii spre Europa de Est. Nu vă miraţi. Suntem în mileniul al treilea şi orice-i posibil. De fapt, au zburat jumătăţi de porci ţepene. Carcase, cum le spun măcelarii, congelate.
Carcasele au ajuns în Polonia şi Ungaria în octombrie şi noiembrie. 150 de tone de carne de porc au plecat, apoi, din ţara vecină şi prietenă şi s-au oprit în depozitele frigorifice ale unui abator din Cluj. Carnea - spun importatorii -  era una de calitate superioară. Calitate “E”, în codul de specialitate, cu un strat subţire de slănină, s-o mănânci cu ochii, nu alta. Cine să fi ştiut că ea conţine o cantitate de dioxină peste limita admisă? Îmi dau seama că, acum, aţi auzit şi ştiţi despre dioxina asta mai mult decât pe când eraţi la şcoală, la orele de chimie. Cu toate astea, daţi-mi voie să vă mai spun câte ceva, chiar dacă, poate, pe unele le-aţi aflat deja. În carnea porcilor crescuţi la scară industrială există dintotdeauna dioxină. Substanţa aceasta se află în făina proteică, obţinută din deşeurile animaliere, care, apoi, este amestecată cu hrana dată porcilor în fermele de creştere şi de îngrăşare. Cantitatea de dioxină admisă în interiorul unui porc crescut în astfel de condiţii şi apoi sacrificat este cuprinsă între 1-4 picograme. Un picogram - amănunt pentru cei obişnuiţi doar cu kilogramele de fleici şi de antricoate la grătar - este de 0,00000000001 gr. Dioxina asta este penal de periculoasă dacă este administrată în cantitate mare şi dintr-o dată. Astfel de cazuri se lasă cu dermatite, coşuri, dermatoză şi schimonosiri ale feţei. Cred că vă aduceţi aminte cum arăta Victor Iuşenko, preşe­dintele Ucrainei, după ce un kaghebist l-a tratat prieteneşte cu o doză de dioxină, care l-a adus în halul în care l-aţi putut vedea la televizor. A naibii de periculoasă este substanţa asta şi dacă o iei în doze mici în timp mai îndelungat. După câţiva ani cu un asemenea tratament fără voie îţi poţi procura un cancer la ficat, unul renal sau afecţiuni ale sistemului nervos. Manifestate, spun doctorii, prin ameţeli, tulburări de memorie şi dureri de cap groaznice. Doamne, fereşte!

Să revenim la dioxina
noastră şi să-i urmărim traseul pe care l-a făcut până să poposească în Valea Jiului. Din cele 150 de tone ajunse şi depozitate la Cluj, o parte a plecat la Râmnicu Vâlcea şi în Dolj, pentru procesare. La unitatea din Vâlcea, carnea de porc s-a transformat în kaizer şi în costiţă fără os. În Dolj, meseriaşii de acolo au metamorfozat-o în pastă de mici, ambalată în caserole de 0,8 kg, în kaizer şi în costiţă. De la cele două societăţi doljene şi de la cea din Vâlcea produsele au luat plecat în Valea Jiului. Acum să nu vă gândiţi c-au venit cine ştie ce cantităţi industriale. Nicidecum. Destul, însă, încât să-i pună în mişcare, în conformitate cu sistemul de alertă rapidă, pe medicii veterinari care au ca sarcină de serviciu controlul alimentelor care ajung în galantarele magazinelor.
În Valea Jiului, prima unitate comercială care a primit din produsele acestea din carne cu conţi­nut de dioxină a fost una din Petrila. Asta se petrecea în 22 noiembrie. Din fericire, chiar că se poate spune şi aşa, a fost vorba doar de 5,6 kg de marfă (costiţă şi kaizer). În Petroşani au fost cinci societăţi comerciale care, între 29 noiembrie şi 2 decembrie a.c., prin magazinele lor, au scos la vânzare kaizer şi costiţă contaminate cu dioxină. Dacă facem o adunare, ies 25,6 kilograme. Mergem spre vest şi ajungem la Vulcan. Patru societăţi şi un PF au vândut 24,3 kg de costiţă, mici şi kaizer. În Lupeni, amatorii de mici la caserolă, de kaizer şi costiţă au luat un pic de dioxină din cele 6,9 kg de produse din carne de porc ajunse aici în zilele de 26 şi 28 noiembrie şi vândute în magazinele a două societăţi comerciale. În fine, ajungem la Uricani. Oraş mic, aici ce­rerea a fost sub cea din celelalte loca­lităţi. Doar 3,8 kg de kaizer şi costiţă, din cele contaminate cu dioxină, au ajuns, în 28 noiembrie, în galantarele unei societăţi comerciale şi de acolo în sacoşele oamenilor.

Acum, după ce v-am mai liniştit
spunându-vă despre cantităţile destul de mici vândute - că doar n-am văzut încă pe nimeni luând kaizer cu zecile de kilograme -, vă şi observ întrebarea care vă stă pe buze: cum au ajuns organele de control să dea atât de repede de magazinele în care s-au vândut cărnurile astea cu dioxină? Simplu. Chiar foarte simplu, pentru că suntem în Uniunea Europeană, ce naiba. Plecăm de la faza în care carnea venită în carcasă a fost transformată în bunătăţile de kaizer, costiţă şi mici. În unităţile de producţie în care a fost prelucrată carnea, s-au făcut rapoarte de producţie şi de expediţie. În conformitate cu legislaţia europeană, toate produsele se înregistrează şi în registrul de trasabilitate. Nicio fabrică de mezeluri, nicio carmangerie, cât ar fi ea de mică, nu este autorizată fără să aibă implementat sistemul HACCP şi ISO 22.000/2005. Legea zice că trasabilitatea produselor trebuie urmărită de toate unităţile de procesare a produselor de origine animală şi non-animală, inclusiv de către restaurante. Chestia asta n-o prea ştiu unii patroni de astfel de localuri, de aici şi amenzile care le cad constant în cap. Tot ca o consecinţă a faptului că suntem în UE, se mai aplică şi Reg. P.E. 852, 853 şi 854, pentru igiena şi calitatea produselor alimentare/2004/CE, şi Regula­mentul 882/2004/CE privind controlul produselor.
Cu atâtea hârţoage, vă daţi seama că, odată cu alertarea rapidă despre care am mai zis câteva rânduri înainte, a fost floare la ureche pentru controlori să refacă traseul parcurs de marfă de la mezelărie la magazine.

Comparativ cu ce s-a băgat
în magazinele din judeţele din sud, mai ales, în Valea Jiului se poate spune c-a fost fericire. De fapt, cele 150 de tone de carne contaminată intrate în ţară reprezintă nici a zecea parte din cele 1.800 de tone, cantitate de carne de porc prelucrată lunar la nivelul ţării noastre. Noroc chior, în consum a ajuns o mică parte din cele o sută cincizeci de tone. Restul a fost sechestrat şi distrus.
Unii s-au întrebat dacă nu cumva chestia asta cu dioxina e ceva asemănător panicii produse de aviară. Probabil. E posibil să i se fi pus cuiva pata pe Irlanda. Ţară în care porcii cresc ca la noi florile pe câmp şi care, după ce-i face mari şi graşi, îi dă la toată Europa.

Informatiile publicate de zvj.ro pot fi preluate doar in limita a 250 de caractere, cu CITAREA sursei si LINK ACTIV. Orice alt mod de preluare a textelor de pe acest site constituie o incalcare a Legii 8/1996 privind drepturile de autor si va fi tratat ca atare.

---

Îți dorești o presă liberă și independentă? Alege să o susții!

Banii rezultați din contribuțiile cititorilor sunt esențiali pentru a susține pe termen lung articolele, investigațiile, analizele și proiectele noastre.

Poți contribui cu donații prin Pay Pal sau prin donatii directe în contul
Ziarul Vaii Jiului SRL. 
CONT LEI: RO94BTRL02201202K91883XX, deschis la Banca Transilvania.