În organizarea cu ştaif a Forumului Democratic German - filiala Petroşani / Aproape nonagenarul Ernest Ulrich şi-a lansat volumul „Cartea vieţii mele. Am fost deportat în URSS”
Articole de acelasi autor
de Marian BOBOC
În atmosfera istorică a Restaurantului „Belle Epoque” din Colonia de Jos a Petroşaniului, vineri, 14 februarie, a avut loc lansarea volumului „Cartea vieţii mele. Am fost deportat în URSS”, scris de Ernest Ulrich, un om care se confundă cu istoria contemporană a comunităţii germane din Petroşani.
Organizatorul
De organizarea manifestării culturale s-a ocupat dl. Anton Herman, energicul preşedinte al Forumului Democratic German (FDG) – filiala Petroşani.
Invitaţii
Ca o dovadă a stimei de care se bucură în rândul comunităţii germane, la eveniment au participat membri de seamă ai acesteia. De la Sibiu a venit dl. Benjamin Josza – Directorul Executiv al Forumului Democratic German Transilvania, iar de la Reşiţa – dl. Erwin Josef Tigla, însoţit de mai mulţi membri ai comunităţii germane bănăţene.
Nici comunitatea locală nu a rămas datoare la capitolul reprezentare, primarul Tiberiu Iacob-Ridzi onorând cu brio invitaţia.
Din Lupeni a participat inimosul om de afaceri Emil Părău, unul dintre puţinii susţinători ai artelor din Valea Jiului.
Pe lângă aceştia, în sală au mai fost prezenţi membri ai FDG din Valea Jiului, rude şi prieteni ai autorului.
Înainte de lansare, participanţii au putut admira câteva lucrări de artă plastică şi fotografică purtând semnătura „Ulrich”, expuse pe câteva panouri.
Cuvântul autorului
Preşedintele FDG Petroşani, Anton Herman, deschide lansarea, spunând câteva frumoase şi potrivite cuvinte despre… preşedintele de onoare al FDG Ernest Ulrich, după care îi dă cuvântul autorului.
Vădit emoţionat, Ernest Ulrich a vorbit despre suferinţele îndurate în URSS de etnicii germani din Valea Jiului, spunând că din 1.700 de deportaţi din Valea Jiului mai sunt în viaţă doar 10-12, despre experienţa unei morţi clinice trăite de el la Spitalul din Lupeni (preţ de 5 minute şi 51 de secunde), concluzionând că de-a lungul experienţelor sale a simţit cu adevărat că Dumnezeu există.
La finalul gravului său discurs, adevărat „recurs la memorie”, Ernest Ulrich a mai înveselit atmosfera, spunând că peste câteva luni va împlini 88 de ani. Însă, cu toate greutăţile inerente respectabilei vârste, ar dori să mai trăiască până în 2016, când va împlini 90 de ani, „nu de alta, dar atunci îmi expiră şi permisul de conducere”.
Primarul Iacob-Ridzi
i-a făcut o surpriză autorului, înmânându-i o carte a subsemnatului despre Cazinoul Muncitoresc şi „Diploma de miner de onoare al Minei Petrilei”. Am aflat că diploma a fost rodul „conspiraţiei” dintre Herman şi Constantin Jujan, directorul minei Petrila, care, din motive obiective, nu a putut participa la lansare, rugându-l pe primar să pună el în scenă acest moment.
„Aceste lucruri povestite de dl. Ulrich aş vrea să rămână doar în cărţi. Şi în familia noastră, mai precis a soţiei mele, au existat asemenea destine dramatice. Prin urmare, cunosc poveşti adevărate, inimaginabile. Noi avem datoria ca aceste istorii să fie cunoscute de cât mai mulţi şi, bineînţeles, să învăţăm din istorie, ca să nu se mai repete. Cu siguranţă şi noi trăim vremuri grele, dar faţă de cele trăite şi povestite de dl. Ulrich în carte, cred că nu avem dreptul să ne plângem”, a spus primarul Iacob-Ridzi.
Ca semn al preţuirii şi respectului comunităţii germane petroşenene, distinsa doamnă prof. Charlotte Irimie, membră în conducerea Forumului Democratic German Petroşani, i-a înmânat o diplomă venerabilului autor.
Cetăţean de onoare
Primarul Petroşaniului a informat în premieră asistenţa, devoalând oarecum un secret, că în această lună va întocmi un proiect de hotărâre, prin care va propune Consiliului Local Petroşani decernarea titlului de „Cetăţean de onoare al municipiului Petroşani” d-lui Ernest Ulrich.
Cartea
lansată vineri este a doua ediţie, are 250 de pagini (scrise cu corp de literă 10!), cu o ilustraţie bogată, a apărut în bune condiţii grafice la Editura „Pasărea măiastră” din Tg. Jiu, editarea fiind susţinută financiar de către Forumul Democratic German Transilvania – Sibiu.
Ca o invitaţie nu doar formală la lectură reproducem introducerea autorului: „Am scris această carte în amintirea celui care a suferit în această scurtă viaţă, celor care nu cunosc şi nu au simţit ce înseamnă unele greutăţi din viaţa unui om deoarece nu toţi ştim ce este compătimirea.
Am scris amintirile mele pentru ca nepoţeii mei să afle mai târziu, cine a fost, cum a trăit, prin ce chinuri a trecut, a supravieţuit şi mai trăieşte bunicul lor. Câte ceva din viaţa lui să fie pildă şi învăţătură în viaţa lor. Am scris multe întâmplări, multe – incredibile dar adevărate -, am scris întâmplări din care cei ce o înţeleg, pot deduce învăţămintele pentru fiecare individ în parte din societate. Am descris modul cum se lucra în mină încă din fragedă copilărie când încă nu împlinisem şaseprezece ani. Am scris despre dezastrul petrecut în cele 14 bombardamente suportate în Ploieşti, reuşind cu ajutorul lui Dumnezeu să supravieţuiesc. Am scris un capitol de maximă suferinţă din – deportarea - în URSS în minele din Donbass, un lagăr de exterminare lentă dovedit – fizic şi psihic – deoarece acum după 70 de ani mai trăiesc circa unu la sută dintre noi şi aceştia în ce condiţii! Am fost un om melancolic puţin gălăgios fiind sensibil atât la greutăţi cât şi la frumos fapt ce m-a determinat să scriu şi poezii, să desenez, să pictez şi să scriu aşa cum se scrie în original. Doresc ca cititorii să treacă cu vederea unele expresii mai dure, dar condiţiile din viaţă, atât din trecut cât şi din prezent, m-au forţat să le folosesc cu precizarea că totul este autentic. Pentru a mă încadra în mediul înconjurător, voi începe cu viaţa unui cântăreţ care zilnic cântă, cântă chiar dacă nu este ascultat de nimeni, el totuşi cântă durerea, îşi cântă eroii, îşi cânt neamul. Asemenea şi scriitorii, artiştii plastici a căror gamă depăşeşte portativul cu cele cinci linii ale muzicii. Scrisul trebuie să conţină melodie, culoare, fineţe, duritate, un sens ştiinţific, cultural, critic, ironic şi multe alte atribute. Eu nu sunt un scriitor consacrat, ci unul care mi-am povestit o parte din viaţa mea până la o anumită dată calendaristică, fără înflorituri de stil, ci în cuvinte simple, aşa cum se vorbeşte în Ardeal, mai precis în Valea Jiului. Totul este autentic, nominal, cu documente şi dovezi, cu fotografii. Am început cu un scurt istoric al mineritului în Valea Jiului, apoi cu geografia acestui ţinut, continuând cu modul cum s-a vorbit şi cum s-a muncit în mină, unde am lucrat din fragedă copilărie. Aceste aspecte sunt demult uitate, deoarece foştii mineri au decedat, iar tineretul nu are de unde le ştii. Am descris multe întâmplări, incredibile, dar adevărate, cât şi altele din viaţa mea, din care orice cititor poate avea de reţinut şi de învăţat câte ceva; am scris această carte ca omenirea să fie convinsă cum că Omul este o fiinţă dură, rezistentă, capabilă să înfrunte cele mai groaznice chinuri, maltratări şi suferinţe fizice şi morale, am spus morale, deoarece acest diagnostic este incurabil.
Experienţa vieţii a confirmat faptul că dacă omului îi lipseşte orgoliul personal este sortit morţii; am scris această carte pentru ca tineretul la care ţin atât de mult, să ştie că omul trebuie să fie dârz şi harnic la locul lui de muncă, pentru că munca îl face om, om cu credinţă în Dumnezeu.
Cu părere de rău, nici eu nu am putut realiza în viaţă tot ce am conceput, datorită, în mare parte, întreruperii activităţii mele, fiind deportat în minele din Donbass, pentru un singur păcat, că sunt cetăţean român, dar de origine germană”.
Ştaif
este un cuvânt care a intrat în vocabularul limbii române din limba germană. Printre altele, ştaif înseamnă şi eleganţă, rafinament, distincţie. Exact atributele lansării a cărei relatare o închei aici.
Comentarii articol (1 )
#1
eduard ambrus23.03.2014, 20:30:57
sunt fiu de deportat in aceleasi conditii din campulung muscel.cum as putea cumpara cartea?contact 0744670647 sau andy67225@y.c
   DISCLAIMER
   Atentie! Postati pe propria raspundere!
   Inainte de a posta, cititi aici regulamentul: Termeni legali si Conditii
|
Informatiile publicate de zvj.ro pot fi preluate doar in limita a 250 de caractere, cu CITAREA sursei si LINK ACTIV. Orice alt mod de preluare a textelor de pe acest site constituie o incalcare a Legii 8/1996 privind drepturile de autor si va fi tratat ca atare.
Îți dorești o presă liberă și independentă? Alege să o susții!
Banii rezultați din contribuțiile cititorilor sunt esențiali pentru a susține pe termen lung articolele, investigațiile, analizele și proiectele noastre.
Poți contribui cu donații prin Pay Pal sau prin donatii directe în contul
Ziarul Vaii Jiului SRL.
CONT LEI: RO94BTRL02201202K91883XX, deschis la Banca Transilvania.