06.01.2009, 16:57:49 | 0 comentarii | 1118 vizualizari
Nu ajungea că avem o mizerie de gară la Petroşani… / Acum mai îşi bat joc de noi şi angajaţii gării!
Articole de acelasi autor
de Corneliu BRAN
Chiar dacă unele trenuri au întârzieri cu orele, angajata de la informaţii nu se mai sinchiseşte să anunţe călătorii care stau în frig, pe peroane, la minus 10 grade Celsius!
Vineri, 26 decembrie 2008, a doua zi de Crăciun. Gara Petroşani, seara pe la 18,30. Trebuie să sosească trenul personal Ilia-Lupeni. Multe persoane îşi aşteaptă rudele din Banat sau Ardeal. Alţii, îşi aşteaptă copiii care se întorc după câteva zile de vacanţă şi după seara de Ajun petrecută la bunici. Trenul este aşteptat la linia întâi. În forfota din gară, între două sosiri de trenuri şi două plecări, distingem siluete îngheţate de frig, afară fiind bine sub zero grade. Ora 18,42, angajata de la informaţii anunţă sosirea trenului de Ilia. “Foarte bine, în sfârşit soseşte la fix”, îşi spun oamenii aflaţi pe peron, ţopăind pe loc, când pe un picior, când pe altul, din cauza gerului năprasnic. Ora 18,52… După 10 minute de la ora când trebuia să ajungă în gară, personalul de Ilia, via Simeria-Petroşani, nici vorbă să sosească. Oamenii, îngheţaţi de frig se uită în zare, în speranţa de a găsi luminiţa salvatoare, farurile locomotivei trenului cu pricina… Însă luminiţa nu apare, iar “tunelul” pare infinit. Ora 19… Nici vorbă de tren. Oamenii îşi pierd răbdarea, încep să aştearnă printre dinţi cuvinte grele la adresa personalului CFR, ministerului, politicienilor, guvernului abia instalat, ţării şi… în cele din urmă, angajatei care a anunţat trenul “invizibil”. Ora 19,10… Sătui de aşteptare, câţiva cetăţeni merg la Biroul “Informaţii” pentru a cere lămuriri: “Doamnă, aţi anunţat trenul care vine de la Ilia, acum o jumătate de oră! Tot n-a ajuns… Ce se întâmplă?”. Niciun răspuns, deoarece angajata are multă treabă. E, deci, foarte ocupată. Cu ce? Cu telefoanele de Crăciun pe la prieteni, cu cozonacii din plasă, cu cafeluţa de seară… Doar e zi de Crăciun şi pentru ea! Zi de Crăciun plătită, fireşte, de stat, deci de noi toţi, şi încă foarte bine!
Într-un final, după alte trei-patru întrebări puse de oameni, din ce în ce mai furioşi, angajata le răspunde cu un calm ardelenesc de invidiat: “Nu ştiu de ce nu a sosit! Trebuia să vină. Dar staţi să întreb, acum dau un telefon, aflu şi vă spun imediat.”. Ora 19,20… Victorie! Angajata de la informaţii află într-un târziu unde s-a rătăcit trenul… Nicidecum în “Triunghiul Bermudelor”, nicidecum într-o altă lume şi într-o altă dimensiune, cu vrăjitorii lui Harry Potter… Nu, trenul nostru zace pe o linie, în apropiere de Triajul Petroşani, la doar câţiva kilometri de gară. “S-a stricat locomotiva. Va merge alta de la depou. Dar mai durează ceva…”. “Când va merge doamnă şi cât mai durează, că am îngheţat de tot aşteptându-l? Dacă aţi văzut că întârzie, de ce nu ne-aţi anunţat prin staţie acest lucru, ca să nu stăm ca proştii aici pe peron, aşteptându-l! A trebuit să venim să vă întrebăm, că altfel… Vă doare-n cot de oameni, care stau în frig, la minus 10 grade Celsius!”, strigă oamenii din faţa biroului. “De unde să ştiu eu cât întârzie! Până merge locomotiva, până o cuplează la vagoane. Cam încă 20-30 de minute, aşa cred.”, spune pe un ton destul de nepăsător angajata respectivă. Iar de anunţ nu suflă o vorbă, semn că se ştie cu musca pe căciulă. Ora 19,40… În gară, dinspre triaj, apare o… locomotivă. Din ea se dă jos un nene ceferist, cu o geantă. După 3-4 minute, locomotiva se întoarce spre triaj, dispărând în noapte. “Probabil cu asta merge să-i aducă”, spun necăjiţi părinţii unui copil aflat în trenul împotmolit. Dar de ce nu au venit cu toată garnitura din prima?”, îl întreabă soţia pe soţ. “Ei, de ce! Ca să mai pierdem încă o jumătate de oră! Doar trăim în România, mai grav, în Valea Jiului…”. Ora 19,57… Apare într-un final “marele tren”. Din cauza întârzierii, mecanicul se grăbeşte să plece la Lupeni. În gară nu stă mai mult de trei minute. Mulţi călători abia apucă să coboare din tren, iar câţiva lupeneni sau vulcăneni întârziaţi prin Petroşani să urce.
Cam aşa s-a desfăşurat un nou episod din aşa numita lume reală şi normală din staţia CFR Petroşani. Timp în care şeful doamnei de la informaţii, domnul Dobrică, habar nu avea, probabil, de locomotive blocate, de ger, de angajaţi care îşi bat joc de cetăţeni, de semiîntunericul de pe peroane, de gropile de pe peroane, de faptul că angajatele de la casele de bilete habar nu aveau că trenul spre Lupeni încă n-a ajuns, deci nu a plecat din gară, şi câte şi mai câte. Somn uşor domnule şef de gară şi mult spor în noul an care a şi venit la ora fixată! Nu ca un tren. Chestia cu “sporul” v-o dorim, dar nu la gară! Unde vreţi, numai la gară să nu mai fie, că ne-am săturat de atâta incompetenţă! N-ar strica însă ca şi noul ministru al Transporturilor, Berceanu, să facă puţină curăţenie şi prin gări, inclusiv la cea din Petroşani, asta, după ce a mazilit pe toţi directorii de la transport. Cum, cum să facă “curăţenie”? Aşa bine, cu pixul, decizia şi ştampila. Că doar n-aţi dori domnule Dobrică să-l puneţi pe domnul ministru să dea cu mătura prin gară…
Comentarii articol (0 )
Nu exista niciun comentariu.
Informatiile publicate de zvj.ro pot fi preluate doar in limita a 250 de caractere, cu CITAREA sursei si LINK ACTIV. Orice alt mod de preluare a textelor de pe acest site constituie o incalcare a Legii 8/1996 privind drepturile de autor si va fi tratat ca atare.
Îți dorești o presă liberă și independentă? Alege să o susții!
Banii rezultați din contribuțiile cititorilor sunt esențiali pentru a susține pe termen lung articolele, investigațiile, analizele și proiectele noastre.
Poți contribui cu donații prin Pay Pal sau prin donatii directe în contul
Ziarul Vaii Jiului SRL.
CONT LEI: RO94BTRL02201202K91883XX, deschis la Banca Transilvania.
