CREDO

Cuprins  în mine, cu partea mirabilă a existenţei răspândită flori de gheaţă jur-împrejurul sufletului, scriu desenând Oameni de Piatră şi Oameni de Zăpadă, aşteptând harul divin, inspiraţia, pentru a desena Oameni Adevăraţi.
Iarna mă poartă pas-alergător pe axa Pământ-Cer, între lumea de aici şi lumea de dincolo, poate între zi şi noapte… cu visele în rucsacul minţii şi speranţele-ghem pornit din vârful muntelui spre vale, ghem din fulgi proaspeţi, fulgi ai dorinţei.
Nu am în gând odihna: de aceea implor credinţa, între albul imaculat al iernii de dincoace şi albastrul Neantului spre care îmi cântă busola şi ceasul, în ritmul trecerii. La Mulţi Ani cu Frumuseţe bună şi spirit curat, cu extazul împlinirii!

IARNA, STATUIA, POETUL

    Iarna e oglinda sufletului pus
    de artist statuii, de poet în vers
    sub nea răsăritul e mai către-apus
    şi-s puzderii stele-n geamuri, pe revers

A ieşit statuia să colinde-n ger
şi pene de gheaţă s-au unit în scris
iarna bat copacii şi din ceruri cer
har şi viaţă albă, un poem nescris

    Fuge câte-o rază-n urma-i de eter
    fug de mine-n ţurţuri sfârâind a fus
    peste urma sorţii hohotesc stingher
    cine crede-n strigăt e, ca mine, dus

Pas cu pas, din urmă, adun ce-a rămas
noaptea din apus atârnă în echer
rup cu dinţii stele, reci, din plexiglas
le pun nimb statuii-n care încă sper

    Iarna-arunc statuii clipa prinsă ieri
    şi-n oglinda zilei, sensul infinit
    îmi ascund pădurea miilor de seri
    în copacul vieţii hibernal trăsnit

Iarna e cantonul scos din aisberg
pe geam râd statuie şi fierb în oglinzi
peste urma sorţii mâine o să merg
oh, ce ger mi-e-n sânge şi în lupii blânzi

    Iarna e oglinda sufletului sloi
    cad fulgi cât ruptura cerului trăsnit
    iarna-i anotimpul arat între noi
    ori clipa deşartă-n care ne-am iubit?

Iarna, iarna, iarna, iarna, iarna, iar
clipa şi statuia, drumul, urma-n ger
sub nea prind oglinda, nefirescul far
şi-acest vers din ţurţuri mi-l refuz, mi-l cer…

ZIUA DE MÂINE

Nu ştiu să mă bucur de azi
am ochiul îngheţat pe sticla ferestrei
dorinţa mi s-a rătăcit sub hainele tale
mi s-a rătăcit sub neaua grisată
frunză vârstată maroniu-roşcat
precum păcatul părăsit în asfinţit
Nu ştiu să mă bucur de azi
am fost în pădure ca-n cimitir de cruci
fiecare moarte şi-a ales câte una
moartea mea şi-a ales greu crucea
poate s-a rătăcit printre cruci
precum bucuria zilei de mâine

    Veniţi, prieteni de sărăcie
    prin voi mă bucur de ieri
    însingurat în cantonul rătăcit printre cruci
    în cantonul sufletului crucificat
    între un duh şi o inimă
    între un păcat şi un răsărit
    Plecaţi, prieteni de sărăcie
    poate că mâine cimitirul va da-n muguri
    precum gândul clopotarului în clopot
    gândul de pasăre aşezată pe-o cruce
    după ce-a fost crucificată pe ceva
    păcat al zilei de mâine…

Nu ştiu să-mi acopăr necazul cu suferinţa
parcă-aş trăi într-o gaură de pământ nisipos
aşteptând prăbuşirea cu seninătate
prăbuşirea zăpezii peste azi
prăbuşirea vieţii în sufletul gol
ca toba cu pielea întinsă cât cerul
Nu ştiu ce mai ştiu cu iarna asta, prieteni,
poate nici să plâng din streaşină, cu ţurţuri
nici să-mi îmbăt nebunia şi gerul
nebunia în care vorbele-mi se leagă
nod gordian al promisiunii de lumină
dintr-o erectă lumânare de brad…

DE DIMINEAŢĂ, ZÂNA VIEŢII

De dimineaţă corbii s-au înălţat
croncănind cerul, devenind ciocârlii
erau sub vânt şi vânăt blestemat
eu mă spălam cu zăpadă şi poezii

    Totul în jur se prefăcea în nimic
    dispăruse malul pârâului dinspre mine
    ochiul ce mi-a rămas îngheţat, palid şi mic
    lăsa lacrimi albastre, saline

Se unduia ziua în linişte turbată
dispăruse până şi umbra cuvintelor
mi-am cioplit locul într-o piatră
blestemând carnea – podoaba mormintelor

    Îmi rămăsese numai trupul de geruri lovit
    şi-o vindecare de zori peste gând
    mă-nchin către Cer, prieteni, fără sfârşit
    dar între Cer şi Pământ al câtelea-s la rând?

Cresc orele zilei, m-aşteaptă un fald
de uitare şi-o foaie-nzăpezită
mi-e dor de trupul tău, femeie, cărnos şi cald
de Zâna unei Vieţi, sub stele, netrăită

    Şi să-mi coboare corbii într-un cuc
    lihnit de iarnă şi dorit de vară
    cântând la flaut ca un eunuc
    ce-aşteaptă-n muguri verdele s-apară!…

Informatiile publicate de zvj.ro pot fi preluate doar in limita a 250 de caractere, cu CITAREA sursei si LINK ACTIV. Orice alt mod de preluare a textelor de pe acest site constituie o incalcare a Legii 8/1996 privind drepturile de autor si va fi tratat ca atare.

---

Îți dorești o presă liberă și independentă? Alege să o susții!

Banii rezultați din contribuțiile cititorilor sunt esențiali pentru a susține pe termen lung articolele, investigațiile, analizele și proiectele noastre.

Poți contribui cu donații prin Pay Pal sau prin donatii directe în contul
Ziarul Vaii Jiului SRL. 
CONT LEI: RO94BTRL02201202K91883XX, deschis la Banca Transilvania.