Situaţia financiară a Complexului Energetic Hunedoara este realmente dezastruoasă. Colosul industrial a intrat pe o linie descendentă în 2013, acumulând datorii colosale atât către stat, cât şi către diverse societăţi furnizoare. Deşi poate fi văzută ca o avansare, extragerea fostului general Andronache de la conducerea CEH şi plasarea acestuia în minister este doar o mişcare prin care organizaţia judeţeană a Partidului Social Democrat încearcă să minimalizeze impactul electoral negativ generat de eşecul colosului industrial. Pesediştii hunedoreni ar vrea ca prăbuşirea CEH, în fapt a minelor din Valea Jiului, să nu le fie imputată tocmai prin impunerea, ca director general interimar, a lui Aurel Niculescu, un personaj practic inexistent din punct de vedere politic. Adică, pesediştii hunedoreni au condus CEH-ul cât a fost de condus, iar acum, când acesta trebuie dus la groapă, l-au plasat în mâinile lui Niculescu, în speranţa ca, în opinia publică, acesta nu va fi văzut ca un personaj agreat de PSD, ca un pesedist.

 

Am folosit în mod repetat şi intenţionat, după cum probabil aţi remarcat, sintagma „pesediştii hunedoreni”. Încă de la numirea lui Costel Alic în funcţia de director general, dar şi în mandatul lui Costel Andronache, controlul efectiv – în special din punct de vedere financiar – al Complexului Energetic Hunedoara a aparţinut aproape în totalitate (cu excepţia mandatului scurt al lui Nicolae Drăgoi) pesediştilor de la judeţ, pe axa grupului de interese Laurenţiu Nistor – Cosmin Nicula.

Este absolut inadmisibil modul în care, pe criterii strict politice, conducerea şi controlul efectiv al CEH au fost transferate la Deva. La Mintia muncesc aproximativ 1.300 de oameni, în timp ce – în Valea Jiului – Complexul are aproape 4.900 de angajaţi la Divizia Minieră, peste 500 la Paroşeni. Tot în Vale, la SN Închideri Mine Valea Jiului SA, muncesc aproximativ 2.000 de oameni a căror producţie ajunge tot la CEH. 

Cu toate acestea, după aşa-zisa avansare a lui Andronache, la conducerea CEH a fost nominalizat tot un personaj controlat de gruparea Nistor – Nicula, adică de organizaţia judeţeană a PSD. L-am cunoscut, ieri, pe interimarul Niculescu. Nu sunt în măsură să-i apreciez capacităţile profesionale. Însă, vă spun direct, n-are nimic din vigoarea şi prestanţa celor care, de-a lungul anilor, au luat loc pe cel mai important scaun în industria minieră. E ca un funcţionăraş care, în lipsa şefului, are acces liber la telefonul mobil, televizorul cu multe programe din birou şi numerele cu suprataxă. Şi se bucură pentru asta. Adică ori îl pui pe la vreo mină, la ghişeul pentru distribuţia bonurilor de cărbuni, ori îl pui în fotoliul de director general, situaţia nu-l schimbă cu nimic.

De bine, de rău, atâta vreme cât un om din Vale a fost la cârma industriei miniere (fie că vorbim de CNH, SNH sau CEH) lucrurile au mers cum au mers. Degringolada a început însă imediat ce polul de putere s-a mutat la Deva. Mulţi dintre furnizorii minelor, inclusiv din Valea Jiului, au fost înlocuiţi în urma unor achiziţii făcute la Deva. Treaba asta n-a făcut decât ca, în ritm din ce în ce mai susţinut, banii să fie drenaţi în afara Văii Jiului. La pază, spre exemplu, s-a ajuns până la plângeri penale după ce devenii, care au acaparat domeniul achiziţiilor, au scos o firmă şi au băgat o alta, cu nişte subcontractanţi cu firmă nouă-nouţă.

Paroşeniul se află într-un real impas după ce, în baza unui contract „beton” gândit la Deva, în contractul de 60 de milioane de euro nu a fost prevăzut TVA-ul, adică lipsesc undeva pe la 15 milioane de euro. Asta ca să nu mai vorbim de achiziţii, mult întârziate după transferul puterii şi al controlului la Deva. Chiar şi pentru un kilogram de cuie, hârtiile pierd minim o săptămână pe ruta Valea Jiului – Mintia. Pe mâna devenilor, minele din Vale se pregătesc să pună lacătul pe porţi. La ultima întâlnire cu sindicatele s-a vorbit de două soluţii: insolvenţă sau divizare. Insolvenţa, e clar, va bloca definitiv economia Văii Jiului. Divizarea va duce, de asemenea, la moartea minelor. Acum, pentru că Mintia, Paroşeniul şi minele fac parte din aceeaşi entitate, achiziţia cărbunelui extras de la Lonea, Livezeni, Vulcan şi Lupeni este oarecum garantată. La o eventuală divizare, prin care fiecare entitate componentă a CEH va avea personalitate juridică, minele nu vor putea supravieţui, iar Mintia va putea – perfect fundamentat – să se aprovizioneze cu cărbuni din import, la o putere mult mai mare, de 6.000, la jumătate de preţ. Astfel se va pune cruce Văii Jiului.

De ce, nici măcar în ceasul al XII-lea, devenii nu cedează unui om din Vale, aşa cum ar fi firesc, conducerea CEH? E simplu: chiar şi în situaţia actuală multe guri şi portofele, atent selectate, se mai pot hrăni. Vom reveni.