Echipamentul fotbaliştilor pe care l-a luat cu sine la plecarea din Vulcan este plătit în întregime. Theodoros Favatas m-a rugat să fac expres această specificare, cum că nu-i luat pe datorie. Mai mult, el a vorbit în direct, prin speaker, ca să aud şi eu, cu persoana de la care a achiziţionat echipamentul, care, am aflat de la grec, l-a costat cinci sute de milioane de lei.

În privinţa celor cinci fotbalişti ai lui lăsaţi la Vulcan, treaba e mult mai simplă, nefiind vorba nicidecum de vreo conspiraţie împotriva echipei vulcănene. Băieţii au rămas, fiindcă aşa au vrut ei. I-au vrăjit unii colegi de-ai lor că staţi, bă, şi jucaţi aici, că-i echipă de divizia “C”, că una, că alta. Grecul i-a lăsat, dar le-a zis că, în condiţiile astea, el nu le mai plăteşte salariile şi că cei care au luat bani din contractul încheiat cu el să-i dea înapoi. Nu s-a mai ajuns acolo, fiindcă băieţii au fugit de bunăvoie înapoi la grec. În cele trei zile petrecute la Vulcan, după antrenamentele zilnice, au servit următorul meniu: un hamburgher în prima zi, foame cât cuprinde în a doua şi câte o pulpiţă de pui cu un pic de orez în a treia! Nu e de mirare că, din cauza foamei făcute, unuia dintre băieţi i-a dat sângele pe gură. Părinţii a vreo trei dintre ei au aflat despre asta şi imediat au venit să-şi ia copiii de la Vulcan. Aşa că, în acea zi, miercuri, după antrenament, cei cinci fotbalişti nu s-au mai dus la căminul de la Dincă, unde erau cazaţi, ci au tăiat-o spre Zlatna. Interesante spusele lui Theodoros Favatas în privinţa sumelor de bani pe care el le-a decartat la echipa de fotbal: 

două cantonamente de o sută de milioane fiecare, echipamentul sportiv plătit în întregime de el, mâncarea, 80 de milioane pe lună şi salariile de câte 12 milioane pentru fiecare dintre cei 21 de jucători ai lui, asigurate tot de el. Başca, două miliarde, a socotit grecul după ce a tras linie. “Ei nu dădeau un ban”, zice  plin de supărare Favatas. Care, acum bag de seamă, nu e vreun sărăntoc din acela ca Zorba grecul din film, care  n-avea altă treabă decât să danseze sirtaki pe plajă cu foamea-n gât. Fireşte că, la atare răbufnire de sinceritate, am vrut să aflu dacă el ştia unde se topeau cele 300 de milioane, pe care le dădea consiliul local în fiecare lună? Ce făcea Ioan Dragoş cu milioanele astea, dacă numai el, grecul, pompa bani în echipă? Că doar penalul întocmea referate de necesităţi, Gheorghe Ile i le aproba rapid, după care Dragoş ridica sutele de milioane în numerar de la casierie, nu-i aşa? Diplomat, Theodoros Favatas nu mi-a răspuns direct, dar a fost destul de străveziu, ca să fie înţeles. A zis doar că Dragoş era ultima roată de la căruţă. “O roată dezumflată“, a precizat grecul.