Primăria din Petrila a scos, recent, la licitaţie nouă păşuni mai mari şi mai mici. Prima dintre ele este, fără îndoială, Dobraia care are o suprafaţă de 254 hectare. Ea e, ca să zicem aşa, Perla coroanei.

 

Urmează, în ordine, păşunile Frunţi (117 ha), Cibanu Corici (65,2 ha), Plai Frunţi (49 ha), Buha (48, 8 ha), Cotul Ursului (44,1 ha), Deforu (36,54 ha), Piciorul Caprei (21,1 ha) şi Bilele (13,1 ha). Ofertele pentru folosinţa anuală a păşunilor s-au întins pe o plajă financiară cuprinsă între 60 lei/ hectar/ an  pentru Deforu şi, ţineţi-vă bine, 3.100 lei/ ha/  an pentru Piciorul Caprei. Pentru restul păşunilor s-au oferit sume variabile. De exemplu,  pentru Dobraia oferta maximă a fost de 1.860 lei/ ha/an, pentru Frunţi şi Cibanu Corici s-au oferit 2.100 lei/ ha/ an, pentru Plai Frunţi - 205 lei/ ha/ an, pentru Buha – 2.200 lei/ ha/ an, pentru Cotul Ursului – 2.510 lei/ ha/ an, iar pentru Bilele - 560 lei/ ha/ an. 

Pentru cine nu are oi şi nici nu se îndeletniceşte cu oieritul, sumele respective nu-i spun mare lucru. Dar dacă urmăreşti atent cine sunt ofertanţii celor nouă păşuni, poţi lesne observa că în opt cazuri din nouă revin, obsesiv, două nume. Un nume de om şi un nume de firmă. Curtean şi Agroferm. Agroferm şi Curtean. Cei care au participat la licitaţie susţin că între omul respectiv şi firma cu pricina ar exista, în cazurile de mai sus, o legătură ce ar fi de-a dreptul indisolubilă. Cum la fel de strânse stau şi lucrurile între ofertantul Curtean şi amploaiatul Curtean de la APIA. S-ar putea ca, potrivit unor momârlani sceptici, să fie vorba doar de simple coincidenţe. (Şi Paul Everac a scris o piesă intitulată chiar aşa, „Simple coincidenţe”, dar titlul încerca doar să deruteze spectatorii! În literatură, nici o coincidenţă nu e întâmplătoare...).

Dacă priveşti, cu detaşare, tabelul cu ofertele câştigătoare, nu se poate să nu observi şi tehnica după care a acţionat cuplul Curtean - Agroferm. Vom da, acum, un exemplu ca să li se ducă buha! Păşunea Buha a fost adjudecată de dl. Curtean Dorin cu suma de 2.200 lei/ ha/ an. Ceilalţi ofertanţi au rămas de căruţă la nişte sume modeste. Agroferm-ul a licitat 160 lei/ ha/ an, dl. Moga a oferit 155 lei/ ha/ an, Asociaţia Voievodu ar fi dat cu 5 lei mai puţin iar dl. Cic s-a oprit la 75 lei/ ha/ an. Vă veţi întreba, pe bună dreptate, de ce este o diferenţă atât de mare între prima ofertă şi cea de pe locul doi. Adică între 2.200lei/ ha/an şi 160 lei/ ha/ an! Asta înseamnă că cel de pe locul întâi a oferit de aproape 14 ori mai mult decât cel de pe locul II. În termenii din Animal Planet înseamnă că, la un astfel de preţ dat pe păşunea Buhăi, oile d-lui Curtean produc direct brânzeturi franţuzeşti care se vor vinde, doar pentru cunoscători, în cantităţi foarte mici şi la preţuri prohibitive.

E, la o adică, diferenţa între oferta unui elefant pusă, faţă în faţă, cu cea a unui purece. Adevărul poate fi însă cu totul altul. După ce elefantul a descurajat toată concurenţa, el se poate retrage liniştit şi organele locale vor lua în seamă cea de-a doua ofertă. Aşa că primăria nu se va alege cu 2.200 de lei/ ha/an (pentru care, în principiu, dl. Păducel merita să-şi pună în cap toţi momârlanii şi toate mioarele - 98 de bucăţi - doritoare să pască iarba Buhăi), ci doar cu ceva simbolic. E posibil ca, în cazul retragerii dlui Curtean, să revină în frunte Agrofermul care va da o sumă modică. Dar numai cu 5 lei, respectiv 10 lei, mai mare decât ofertele d-lui Moga şi a Asociaţiei Voievodu. Ar fi păcat... Nu e nici moral şi, dacă nu e morală, licitaţia nu poate fi nici legală. 

Părerea noastră... Vom reveni.