Victorie pe drept câştigată, dar pe fondul unui mare consum nervos şi al unei stări tensionate cum rar mi-a fost dat să văd la Vulcan, a înregis­trat, cu scorul de 4-1, echipa clubului sportiv din localitate în meciul susţinut sâmbătă cu devenii de la Cetate. 

 

Dacă tot a venit la munte,

Cetate Deva a ajuns la Vulcan cu aplombul unei formaţii care o priveşte de sus, de pe al treilea loc în clasament, pe echipa gazdă, aflată cu două locuri mai jos. Şi a mai venit, pare-se, cu cineva, aşa cum ne-a fost dat să pricepem urmărind partida. L-a adus cu ea pe arbitrul de centru Radu Danciu, acelaşi care, uimiţi-vă, a fluierat şi pe terenul de sub cetate la întâlnirea din tur a celor două combatante.

 

Un car de nervi

i-a pricinuit omul în negru nu doar lui Neluţu Pantilimon, preşedintelui CS Vulcan, care, la un moment dat, nu s-a mai putut stăpâni, încât i-au sărit dracii din el, dar şi publicului spectator local. Fiindcă, dacă firavul central ar fi încăput în mâinile susţinătorilor echipei locale, ar fi fost demontat rapid piese cu piesă. Nu că Cetate Deva nu ar avea jucători merituoşi pentru locul al treilea din clasament, dar prea a bătut la ochi modul în care centralul din Orăştie i-a avantajat la mai aproape toate fazele discutabile pe jucătorii din reşedinţa de judeţ.

 

Faza clară din care

o reieşit că omul în negru îi are la suflet pe jucătorii deveni echipaţi în galben a fost cea de la finalul primei reprize. În care Radu Danciu s-a grăbit să-l sancţioneze pe atacantul vulcănean Răzvan Maier, deşi, cu două-trei minute înainte, un fault asemănător, nici măcar semnalat, darămite sancţionat, se produsese în careul devenilor. Desigur, în spirit fair-play nu pot fi deloc de acord nici cu comportamentul huliganic al unei susţinătoare înfocate a echipei locale. Care, dintr-un avânt prostesc, pentru că nu pot să-i spun altcumva, şi căruia nu-i găsesc deloc o explicaţie plauzibilă, a sărit din tribună şi s-a dus glonţ, ca s-o pălmuiască pe prietena unui jucător devean, faultat şi scos de pe teren. 

 

Ca niciodată,

fotbaliştii de la CS Vulcan au început în viteză meciul. În primul sfert de oră am consemnat o dominaţie clară a gazdelor, cu ocazii de a înscrie derulate unul după altul. Cel care însă îl învinge pe giganticul portar devean Cobliş este Răzvan Maier în faza din minutul 17, când a primit o minge excelentă centrată de Gabriel Apetrei. Bucuria galeriei vulcănene durează puţin, fiindcă, la puţine minute după asta, trio-ul devean compus din Brânduşă, Cărăvan şi Medrea pătrunde în careul mare vulcănean, iar ultimul jucător oaspete amintit înscrie în poarta lui Dorin Negrea.

 

Mai trece

un pic de timp, iar impresia mea a fost că vulcănenii s-au cam înmuiat puţin. Apoi s-a petrecut ceva ce nu ştiu dacă am mai văzut la vreun meci acasă al Vulcanului. Apărătorul buturilor devene Cobliş, ditamai vlăjganul, înalt cât poarta, cade ca secerat în faţa spaţiului care i s-a dat să-l apere. Imediat fuge la el asistenta medicală Oana, însoţită de maseurul echipei vulcănene, şi-i acordă îngrijirea de specialitate necesară. Are lipotimie, mi-a zis tânăra când s-a întors pe bancă. A mai păţit aşa ceva, probleme cu calciul. Mie însă mi-a trecut prin minte şi altceva. Nu l-o fi deochiat, cumva, Şoni Trestian? Că tare s-a mirat de el atunci când jucătorii au intrat pe teren. Uite, mă, aşa trebuie să apară un portar al unei echipe de fotbal, a grăit el tare, ca să-l audă toţi.

 

Celelalte trei goluri

înscrise de CS Vulcan au curs în repriza secundă. 2-1 se face prin golul lui Gabriel Apetrei, înscris la câteva minute după ce henţul clar petrecut în careul devean rămâne nesancţionat corespunzător de către arbitrul de centru, vulcănenii beneficiind doar de o lovitură de colţ. Pe golul cu numărul trei a rămas înscris numele lui Andrei Miclăuş, introdus în teren cu foarte scurt timp înainte în locul lui Apetrei. În fine, cel care pecetluieşte scorul final de 4-1 este Răzvan Maier, prin acel minunat şut de la aproximativ şaisprezece metri. Final de meci aproape asemănător celui prestat, înainte, de juniorii vulcăneni, care i-au învins pe omologii lor deveni, cap de serie, cu 4-0.

 

Nu ştiu dacă,

după meci, Radu Danci, care, ferecat bine în biroul arbitrilor, şi-a primit porţia de cremvurşti fierţi, cum la fel nu ştiu ce-a consemnat el în raportul pe care l-a pritocit atunci. Dar bine ar fi ca, înainte ca astăzi, să-i mai adauge ceva împotriva oficialilor sportivi de la Vulcan, să rememoreze şi ghiduşiile lui cu fluierul, prezentate pe teren. Asta, fiindcă, bănuiesc, nici domnul observator Vasile Capotescu nu s-a sfiit să facă scurtă la mână în ce-l priveşte pe domnia sa.