Pur şi simplu, am vrut să-mi clarific o situaţie care-mi ridicase un semn întrebare destul de mare. De ce medicii dentişti, cu cabinete particulare, se cam codesc să primească şi să trateze gratuit forme de afecţiuni stomatologice uşoare ale copiilor?

 

Nu zic întâmplător gratuit, fiindcă - la fel ca şi alte persoane asigurate medical - şi fetiţa mea, care a avut nevoie, de curând, de un tratament la o măseluţă, este înscrisă la un medic sto­matolog de familie. Or, şi aceşti medici dentişti de familie, cu cabinete particulare, primesc bani din cei reţinuţi pe statele de plată ale angajaţilor sub forma de contribuţii la asigurările de sănătate. N-am ştiut asta, până să intru cu fiica mea în cabinetul de urgenţă din Policlinica Vulcan al domnului doctor dentist Napoleon Vasilescu. Un om minunat, un medic de excepţie care, în trei şedinţe de lucru, i-a executat fetiţei mele o plombare de nota zece la măseluţa care, până atunci, n-o lăsase să doarmă câteva nopţi la rând. 

De atunci mi-a venit întrebarea despre care aţi aflat în introducere. De ce se feresc medicii dentişti cu cabinete private să le pună copiilor o plombă sau să le facă alte tratamente uşoare? Răspunsul nu l-am căutat la alţii. Mi l-am dat eu în­sămi: aceşti medici dentişti sunt prea asaltaţi de lucrările grele, bănoase, ca să mai aibă timp şi de ... “mărunţişuri”.

 

Eugenia RĂDUCAN