►Pseudo-cronică teatrală

 

Sâmbătă, după amiază, la ora 18, când toată România (mai exact 2,4 milioane dintre compatrioţii noştri) se uita la televizor să vadă dacă Simona o va învinge pe Şarapova în finala de la Rolland Garos, teatrul din Petroşani ne invita la o nouă premieră. 

 

Zi că nu-ţi place tenisul Simonei!

 

Piesa, pusă în scenă de Andrei Mihalache, se intitu­lează „Zi că-ţi place!” şi e semnată de Valentin Nicolau. (Autorul a fost, odată, directorul general al Televiziunii Române). Afişul manifestării ne informa că spectacolul va beneficia şi de participarea extraordinară a d-lui Ionuţ Drăgotesc, un cunoscut şi apreciat moderator din media locală. Toate aceste „cârlige” teatrale ne-au făcut să lăsăm baltă meciul de la Paris (la 1-0 pentru rusoaică şi 2-2 la ghemuri, în setul doi) şi am pornit-o, pe o căldură sufocantă, spre teatru. În sală, lume neaşteptat de puţină. „Niciodată nu mi s-a întâmplat aşa ceva”, i se confesa d-ra manager general autorului piesei, aflat în sală. „Am vândut toate biletele şi sala e pe jumătate goală!”. 

 

Zi că nu-ţi place moderatorul!

 

Pe scenă am văzut-o pe d-ra Corina Vişinescu, la debutul său pe scena teatrului nostru. Ea juca, în piesă, un personaj feminin foarte nervos care, citind un bilet de adio, zice, în mai multe rânduri, „’Tu-ţi gura mă-tii!”. E, desigur, un început deosebit de promiţător pentru un spectacol despre iubire şi politică. Sau invers. 

În ceea ce mă priveşte am fost curios să-l văd, în carne şi oase, pe faimosul moderator local Ionuţ Drăgotesc cum va evolua pe scena unui teatru profesionist. Din păcate, am reuşit să-l văd tot aşa cum o fac şi din fotoliul meu de acasă. Ionuţ Drăgotesc a evoluat doar la modul „virtual”, pe ecranul unui televizor de dimensiuni improprii ca să poată fi urmărit, cu atenţie, şi din mijlocul şi din fundul sălii. E păcat că s-a ales această soluţie facilă, de compromis, pentru a urmări o dezbatere cu actori politici aflaţi în cursa pentru Cotroceni. La care, nota bene, participau chiar actorii distribuiţi în piesă. 

La finalul spectacolului am aflat chiar din gura d-rei manager general că această (nefericită) soluţie a fost aleasă chiar în seara dinaintea premierei. Păcat. De altfel, chiar şi dl. Valentin Nicolau a spus că o punere în scenă, live, a respectivei dezbateri ar fi fost un câştig major pentru dinamizarea spectacolului. Autorul avea mare dreptate pentru că un televizor amplasat pe o scenă nu poate, în niciun caz, înlocui jocul şi farmecul actorilor şi, desigur, al moderatorului. Aşa se face că biata „România”, interpretată de d-ra Vişinescu, a trebuit să urmărească, în lipsă de ceva mai bun, toată dezbaterea politicienilor. În timpul acesta, actriţa a făcut abdomene, a mâncat, a făcut un duş, şi-a schimbat, în mod repetat, gardero­ba şi s-a plimbat de colo-colo. Tot în acest timp fizic, potrivit Codului bunelor maniere, spectatorii au trebuit să rabde, cu stoicism, speech-urile insipide ale unor politicieni găunoşi rostite pe sticla televizorului. Ei au fost interpretaţi, adecvat, de d-nii Mihai Alexandru, Daniel Cergă şi Stelian Roşianu. Din când în când,  „România” intra în vorbă cu câte un politician de pe ecran şi acesta ateriza, imediat, în dormitorul fetei. „România” ardea de dorinţa de a fi iubită sincer de orice politician în urma unui minim preludiu erotic. Dar, ca orice fată de condiţie bună, ea nu a avut parte de iubiţi pe măsură. 

 

Zi că nu-ţi place diversitatea erotică!

 

Primul bărbat se dovedeşte a fi un masochist prevăzut cu cătuşe, biciuri şi alte ustensile necesare procurării de plăceri sado-masochiste. Altul e un gay declarat şi nu vrea să mimeze, doar ca să se afle în treabă, amorul cu o femeie. Cel de-al treilea e un „bărbat” de-a dreptul impotent. Unul singur, dintre toţi politicienii din talk-show, salvează onoarea masculină. Acesta, după ce e servit la masă, cu umilinţă şi maximă solicitudine chiar de către „România”, se pune să tragă temeinic la măsea. Alcoolul îi deschide apetitul erotic şi, când fata vrea să-l dea afară din patul (în care omul se pregătea să tragă un pui de somn), oaspetele prinde un moment favorabil şi îşi violează gazda. Deşi aceasta se împotriveşte din răsputeri, violatorul îi cere, în mod imperativ, să spună, din când în când, că-i (şi) place. 

 

Zi că nu-ţi place Indila! 

Şi Femeia cu barbă! 

 

Acesta e doar un final provizoriu. Pentru că piesa se termină pe muzică franţuzească. În sensul că songul-fenomen al faimoasei Indila e interpretat de Femeia cu barbă. Publicul s-a trezit brusc din amorţeală, a aplaudat, iar actorii, autorul, regizorul, scenograful, managerul general şi Ionuţ Drăgotesc au ieşit, repede, la rampă.

Valentin Nicolau ne-a spus să facem şi noi aşa cum procedează şi domnia sa atunci când nu-i convine ceva. Scrie, protestează, se indignează şi votează în consecinţă. Drept pentru care i-am urmat şi noi, în mod neabătut, exemplul. Am semnalat minusurile punerii în scenă şi ne-am indignat pentru situaţiile nefireşti la care a fost supusă (şi violată) „România”, la prima ei ieşire la rampă. În loc să fie lăsată să interacţioneze cu oameni vii, d-ra Corina Vişinescu a trebuit să urmărească pe scenă, vreme de o oră, o emisiune cu un rating comparabil cu cel al TVR-ului. De ieri şi de azi…