Puştiul din imagine nu are încă cinci ani împliniţi, dar butonează cu abilitate, pe ecranul telefonului mobil, regele, regina, cai, nebuni şi tunurile pe care-i face să umble, cum vor muşchii lui de copil, pe pătratele albe şi negre ale tablei de şah.

 

Ceva mai demult,

puştiul ăsta, pe nume Matei Şchiopu, m-a dat pe spate când mi-a cântat prima strofă din „Born To Be Wild” a formaţiei „Steppenwolf”. Zilele trecute, pe când eram, în grădina lor, cu taică-său şi fraţii săi, a băgat, fără să se încurce, cântarea „Noaptea Vrăjitoarelor” a trupei „Cargo”. Dar ceea ce m-a uimit şi mai mult a fost modul în care puştiulică a percutat

 

… după ce Ioan Dorel Şchiopu,

unchiul lui cum ar veni, i-a pus în faţă telefonul său mobil setat la aplicaţia cu tabla şi piesele de şah. Ăla micu’ a înhăţat rapid telefonul şi, serios, nu am mai văzut o atâta plăcere la un copil de vârsta lui de a se juca, virtual, nu cu puşti şi pistoale cu laser, ci cu anticele piese de şah. Pe care piciul deja le ştie, la fel cum cunoaşte şi regu­lile după care acestea se deplasează pe tabla de şah. Dacă pasiunea asta insuflată de unchiul său Doru îl va ţine şi de acum încolo, nu m-aş mira dacă, în familia Şchiopilor, alături de numele Oanei Şchiopu, actual campion naţional la şah blitz (fete 6-8 ani), va mai apărea un alt deţinător al titlului de campion. Iar acesta să fie, desigur, micuţul Matei care-ţi cântă fără greş „Noaptea Vrăjitoarelor”.