Alexandru Donca e un tânăr din Petroşani care s-a născut pe 30 septembrie, cu câteva luni înainte de izbucnirea Revoluţiei române din 1989. E absolvent al Colegiului Economic „Hermes” din municipiul nostru şi, ulterior, al Facultăţii de Litere (secţia română-engleză) din cadrul Universităţii din Piteşti. Tot la Piteşti a absolvit, anul trecut, şi cursurile de master, specializându-se în traductologie şi limba engleză. 

 

Sora sa, Larisa, este profesoară de limba şi literatura română la Colegiul Tehnic „Dimitrie Leonida” din Petroşani. De ce au ales cei doi, frate şi soră, să studieze la Universitatea din Piteşti?  Un răspuns academic ar putea fi acela că la acea universitate predau doi profesori, Nicolae Oprea şi Mircea Bârsilă, care sunt, deopotrivă, doi dintre cei mai importanţi şi apreciaţi critici literari contemporani. Un alt posibil răspuns (care ar putea fi considerat complementar sau sentimental) este că tatăl lor se trage din Bascov, o localitate aflată la doi paşi de Piteşti.

Al treilea şi, probabil, cel mai important pentru Alexandru e că la Piteşti vrea să studieze şi Delia. („Şi dacă vrei să fii profesor ai putea să te duci la o facultate de litere. Cum ar fi… nu ştiu… cea din Piteşti… unde mă duc şi eu! a spus cu o voce din ce în ce mai slabă, parcă neştiind sigur că vrea să aud asta sau nu.”) 

Într-una din zilele trecute colega mea, profesoara Larisa Donca, mi-a adus un tom de format A4, cartonat, îmbrăcat în muşama neagră pe care scria cu litere aurii: Alexandru Donca, Momente&Vise, 2014. Volumul are 245 de pagini şi reprezintă debutul, într-un singur exemplar, al autorului în literatură. Cartea d-lui Alexandru Donca are un motto sugestiv: Trăiesc un vis, Visez o viaţă.

Ei, dar în roman ca şi în viaţă, lucrurile nu pot fi programate. Spre sfârşitul romanului, eroul îşi întreabă iubita (Angela, o fată incredibil de frumoasă) dacă vrea să se mărite cu el. Andrei pune trei condiţii: ea să-şi termine facultatea, el să aibă un loc de muncă stabil şi un apartament, plus sentimente neschimbate unul faţă de celălalt. 

Povestea din Momente&Vise se termină în ziua de 17 iulie, când eroul îşi petrece ultima sa zi în Petroşani, înainte de a pleca spre Piteşti. El se întâlneşte cu Nico, pe care o descoperă, o cucereşte şi o gustă în grabă. Nu îi spune că a doua zi va pleca din oraş. 

Momente&Vise e un roman despre adolescenţă, scris alert, cu foarte multe dialoguri şi cu multe încurcături sentimentale. Tinerii trăiesc intens, fac repede dragoste, iar atmosfera e cea consacrată de George Călinescu în Cartea nunţii. Finalul ales de autor e unul deschis, căci în faţă îi stă un viitor care speră să-l conducă „spre un singur oraş, un singur moment, o singură fată… pentru totdeauna”.

Rândurile de mai sus nu se constituie într-o cronică literară, ci reprezintă doar o invitaţie sinceră la lectură. Din păcate, autorul se află în căutarea unor sponsori care să poată face posibilă apariţia unei cărţi de circa 500 de pagini (cât ar număra în urma tehnoredactării pe un format A5). Asta ar fi varianta optimistă: „Sunt momente care te îndeamnă la visare, care fac ca viaţa să pară un vis frumos în care totul e aşa cum vrei tu”. Cealaltă variantă este situată la polul opus şi îi aparţine lui Camil Petrescu: un romancier trebuie să debuteze după 40 de ani. Haideţi, oameni buni, să fim generoşi şi să nu-l lăsăm să mai aştepte atât…