La Petrila, între blocurile de pe strada Minei, există un peisaj suprarealist. Acesta este compus dintr-o masă de ping pong (din beton armat) şi patru bătătoare de covoare, câte unul pentru fiecare latură a mesei.

 

Tot acest bizar mix sportiv&gospodăresc se află într-o mare de iarbă, ce creşte sălbatic, ca pe faimoasele păşuni ale Petrilei, din Buha, Cotul Ursului sau Piciorul Caprei. Administraţia locală are de ales, în acest caz concret, să aleagă între două variante valabile. Fie să treacă respectiva zonă verde urbană la categoria „păşuni” şi să o dea, grabnic, în exploatare oierilor petrileni, fie să redea masa de tenis circuitului sportiv. Mai ales că, la sfârşitul acestei săptămâni, elevii vor lua vacanţă şi decât să se tăvălească, inutil, prin iarba înaltă şi grasă dintre blocuri, mai bine ar face sport. Aşa ar putea învăţa, de exemplu, încă de mici cum să-şi arunce unul altuia, peste fileu, mingea de celuloid. E un exerciţiu foarte util. Mai târziu, această deprindere le va prinde bine. Atunci când ei vor trebui să-şi paseze unul altuia responsabilităţile civice îşi vor aminti, cu drag, de masa lor de beton de lângă blocul lor de prefabricate unde şi-au petrecut copilăria. Care nu se mai vedea din iarbă…