Ce se întâmplă cu copiii?

 

De la an la an apar tot mai multe probleme din cauza inconştienţilor care-şi lasă copiii pe unde apucă plecând la muncă în străinătate.

 

Există din ce în ce mai multe cazuri de părinţi care pleacă să lucreze în străinătate şi care-şi lasă copiii sub supraveghe­rea unui membru din cadrul aceleiaşi familii sau a unor prieteni sau vecini. Lucrul acesta nu e nici rău, nici bun, ţinând cont de suferinţa copiilor şi de stresul lor cauzat de lipsa unui părinte sau a ambi­lor. Dar ţinând cont de situaţia economică şi de sărăcia care ne înconjoară, datorată în primul rând lipsei unui loc de muncă decent, este de înţeles. Ceea ce nu este de înţeles este atunci când unul dintre părinţi, sau ambii, pleacă peste hotare şi îşi lasă copiii pe unde apucă, fără nici măcar să declare acest lucru celor de la protecţia copilului sau celor de la asistenţa socială, să nu mai vorbim de faptul că după lege ei ar trebui să lase, legal, un tutore, stabilit prin judecătorie. În aceste cazuri legea prevede amenzi între 500-1.000 lei, amenzi care, în cele din urmă, rămân neplătite cu anii sau poate niciodată, pentru că mulţi din această categorie nu mai revin pe plaiurile natale, chiar dacă acasă şi-au lăsat unul, doi, sau chiar mai mulţi copii. Aceşti aşa-zişi „părinţi” fac ca minunaţii lor copii, care rămân pe mâini străine, să suporte adevărate traume psihice, la o vârstă la care ei ar trebui să simtă dragostea părintească şi să primească învăţăturile mamei şi tatălui, decisive uneori în viaţă, din această cauză nu de puţine ori ajun­gându-se la cazuri cu adevărat disperate. 

„Legea 272 din 2004 stipulează mai nou că părintele care exercită singur autoritatea părintească sau persoana unde locuieşte copilul, în cazul în care a fost încredinţat de părinte şi care urmează să plece în străinătate pe o anumită perioadă, au obligaţia de a notifica această intenţie Serviciului Public de Asistenţă Socială de la domiciliul persoanei, cu minim 40 de zile înainte de a părăsi ţara. În acea notificare este obligatoriu ca persoana respectivă să desemneze clar cine se ocupă de creşterea şi îngrijirea copilului pe perioada cât persoana pleacă din ţară. Confirmarea persoanei în întreţinerea căreia rămâne copilul se efectuează de către instanţa de tutelă, în speţă, la noi fiind vorba de Judecătoria Petroşani. Când vin la noi să ne anunţe de plecare, le dăm un formular să-l completeze, prin acesta ne aduc la cunoştin­ţă de intenţia lor şi de persoana unde va rămâne copilul. Apoi îi îndrumăm să meargă la instanţa de judecată pentru a notifica şi confirma acest lucru. Ulterior, instanţa de judecată ne trimite nouă o înştiinţare prin care suntem rugaţi să efectuăm o anchetă socială la persoana la care va rămâne copilul, privind garanţiile morale şi materiale ale acestui viitor tutore. Procesul nu e lung, în maxim trei-patru zile se rezolvă, într-o zi-două terminăm şi noi ancheta socială, astfel că în maxim o săptămână totul e pus la punct, iar copilul rămâne într-un cadru verificat şi adecvat. Din păcate, nu vin toţi să ne notifice faptul că pleacă din ţară. De aceea, uneori, se întâmplă adevărate drame, copiii rămânând să fie îngrijiţi într-un cadru total neadecvat, la nişte persoane care probabil că n-ar fi trecut de ancheta socială şi care au mari probleme să aibă sub îngrijire un copil. Şi aici mă refer inclusiv la situaţia financiară sau la condiţiile de trai, nu neapărat la alte lucruri. Legea sancţionează pe cei care sar peste aceste etape, cu amenzi cuprinse între 500-1.000 lei, dar acest lucru nu rezolvă neapărat traumele copilului lăsat aiurea, cine ştie pe unde şi la ce persoane. Ar trebui să existe o bază de date la nivel naţional, unde să se ştie exact situaţia copiilor din aceste cazuri şi unde să se intervină de câte ori este nevoie într-un timp foarte scurt. Nu am avut la Petroşani cazuri foarte grave, în care părinţilor să le fie luate chiar drepturile părinteşti, dar am mai avut cazuri în care copii mai mari au probleme. Există un exemplu al unui copil de 16 ani, care are tatăl în închisoare şi mama plecată, băiatul fiind îngrijit de o bunică, care între timp a decedat. Fapt ce ne-a făcut să-i informăm pe cei de la Protecţia Copilului Deva pentru luarea rapidă a unei măsuri de protecţie în acest caz. Din păcate, copilul este destul de mare, iar o măsură de protecţie la 16 ani este destul de greu de luat, în condiţiile în care nu am identificat nici rude care ar dori să îngrijească acest tânăr până la vârsta de 18 ani”, ne-a declarat şefa Direcţiei de Asistenţă Socială din cadrul Primăriei municipiului Petroşani, Cristina Mraz.

În Petroşani, conform datelor statistice ale Direcţiei de Asistenţă Socială Petroşani, există aproximativ 200 de familii care au minim un părinte plecat la muncă în străinătate. Dintre acestea există foarte puţine cazuri speciale, cum este cazul prezentat mai sus. În general, copiii sunt lăsaţi sub îngrijirea unuia dintre părinţi, sau a bunicilor ori a altor rude de gradul doi sau trei.

„Noi aflăm de multe ori că s-a înrăutăţit situaţia unui copil de la şcoli. Există învăţători sau profesori, inclusiv directori de unităţi şcolare, care, ştiind situaţia copilului, ne anunţă în momentul în care copilul absentează tot mai des sau are situaţia şcolară foarte rea. Atunci încercăm să intervenim, mergem şi stăm de vorbă cu cel care are grijă de copil, precum şi cu el, identificăm care sunt problemele, încercăm să ajutăm cum putem. Din păcate, prea mult nu putem face. Mă gândesc la prevenirea acestor cazuri, prevenţia cea mai bună să nu se întâmple ceva rău copilului ar trebui să vină în primul rând din partea părinţilor, care, atunci când iau o astfel de decizie, ar trebui să analizeze bine situaţia şi să ia cele mai bune măsuri de precauţie. Nu pleci şi îţi laşi copilul aiurea, ci te gândeşti, cauţi persoana cea mai potrivită, mediul cel mai adecvat, ţii apoi legătura cu copilul, faci ce poţi să îl ajuţi chiar şi de departe. Asta înseamnă un părinte responsabil”, a mai precizat Cristina Mraz. Bine ar fi, totuşi, ca legea să fie mai aspră cu cei care uită de sarcinile ce revin în ceea ce priveşte rolul de tată sau de mamă în astfel de cazuri. Doar o amendă de 500 lei nu sperie pe nimeni şi n-are niciun mare rol în îndreptarea situaţiilor nedorite, în timp ce copiii stau şi suferă din neglijenţa acestor aşa-zişi părinţi.