Motelul de la Valea de Peşti, situat în partea vestică a Văii Jiului, a fost proiectat de o arhitectă care,  pentru frumuseţea construcţiei şi încadrarea perfectă în peisajul montan şi acvatic, a primit Premiul de Stat. Cei care i l-au acordat au regretat, foarte repede, alegerea pe care au făcut-o. Pentru că d-na arhitectă a reuşit să fugă în Elveţia şi să se stabilească acolo. O poveste care circula printre angajaţii motelului spune că, într-o zi, Nicu Ceauşescu s-a întors de la cabana Câmpu lui Neag care era patronată, neoficial, de inginerul Carol Schreter, directorul minei cu acelaşi nume.

 

- A cui e cabana care se vede la orizont?, a întrebat Nicu Ceauşescu. 

- A Comerţului…, a răspuns Şmilu Schreter. 

- Bine. De mâine va fi a BTT-ului.

Nicu Ceauşescu s-a ţinut de cuvânt. Nu s-a întâmplat într-o zi dar, într-o lună, motelul era, deja, în patrimoniul Biroului de Turism pentru Tineret. 

 

Academicianul Pora şi familia se relaxează, la motel, în interes ştiinţific

Erno Stummer s-a angajat la Motelul Valea de Peşti din vara anului 1981, chiar în ziua când a fost acesta dat în folosinţă, sub egida Biroului de Turism pentru Tineret. Totul a fost minunat până într-o zi nefastă când profesorul Macea Liviu, ginerele tovarăşului Pardos (şeful de la Industria Cărnii Petroşani), a hotărât să-l cazeze pe academicianul Eugen A. Pora, împreună cu familia, la motel. Profesorul Macea urma să-şi susţină un doctorat cu acad. Pora şi, în perspectiva unei bune colaborări ulterioare, i-a reţinut două camere. Una pentru tovarăşul academician şi alta pentru nevasta şi fiica lui. Întâmplarea face că, în prima noapte, era programat şi banchetul unei clase terminale de liceu (din care făcea parte, printre alţii, şi Mircea Popa, viitorul fotbalist de la Sportul Studenţesc). În plus, fiind sfârşit de săptămână mai erau cazate, la motel, mai multe grupuri de tineri din Craiova şi din judeţul Gorj. Diriginta clasei care sărbătorea terminarea liceului, d-na profesoară Haneş, a vorbit, în prealabil, cu academicianul Pora, avertizându-l respectuos că la parter va avea loc un banchet de absolvire a liceului. Acad. Pora s-a arătat înţelegător, spunând ceva în sensul că şi domnia sa a fost, odată, tânăr şi că nu va fi deranjat de o asemenea petrecere.

 

Acad. Pora una a zis la motel şi alta a scris în „Flacăra”

Dar iată că, după puţin timp, apare în revista „Flacăra” un articol, plin de indignare, scris şi semnat de acad Eugen A. Pora, prin care autorul se arăta extrem de deranjat de faptul că nu a putut să se odihnească în noaptea banchetului. Ernest Stummer nu a putut să ne lămurească dacă a fost sau nu a fost aşa pentru că, în seara aceleiaşi zile, a coborât la Petroşani. El a fost adus, cu maşina, de profesorii Dima şi Tokacs de la Institutul de Mine. Motivul pentru care d. Stummer a coborât, seara, la oraş era pe deplin întemeiat. A doua zi trebuia să se prezinte, la Deva, pentru a susţine testul psihologic în vederea obţinerii permisului de conducere. Articolul academicianului Pora, publicat chiar într-un organ de presă aparţinând Comitetului Central al UTC, a stârnit o adevărată furtună. A fost o şedinţă-fulger, la C.C. al UTC, convocată şi prezidată de însuşi Nicu Ceauşescu. S-a hotărât, ca măsură imediată, demiterea şefului de motel Ionel Marcău şi a recepţionerului Ernest Ferdinand Stummer.

 

Nimeni nu a avut curaj să meargă la Nicu Ceauşescu să-i spună cum au stat lucrurile într-un motel din Valea Jiului

Cu dl. Sică Mărculescu, Erno Stummer a mers până la uşa lui Vasile Goga, care era şeful BTT-lui pe România. Era, zice d. Stummer, cam a treia funcţie din CC al UTC. După ce a ieşit de la tov. Goga, Sică Mărgulescu i-a zis textual: „Nu te poate ajuta. Şedinţa a fost prezidată de Nicu Ceauşescu!”. „Dar eu nu am lucrat în acea noapte!”, a protestat d. Stummer. „Şi cine are curaj să-i spună lui Nicu Ceauşescu că tu n-ai lucrat atunci şi că nu eşti vinovat?!”, i-a zis prietenul său. Erno Stummer s-a dus, atunci, la Teatrul de Comedie din Bucureşti, unde era director adjunct actorul Silviu Stănculescu. Îl ştia de când actorii au fost cazaţi la Valea de Peşti în zilele, multe, când, după greva din 1977, jucau în toată Valea Jiului. Amabil, Silviu Stănculescu i-a dat o scrisoare în care povestea cât de bine a fost primit la Valea de Peşti. Şi-a adus aminte că maestrul sportului Emilian Cristea, un speolog de marcă, a fost şi el oaspetele Văii de Peşti. Acesta i-a dat o altă scrisoare de recomandare. Fiind la Bucureşti, Stummer a mai bătut şi drumul spre Casa Scânteii, unde lucra Constantin Moraru, un fiu al Văii, care ajunsese adjunct în redacţia Scânteii. Acesta fusese, în mai multe rânduri, la Valea de Peşti (uneori însoţit chiar de Dumitru Tinu) şi se cunoştea bine cu Erno. Moraru l-a chemat pe şeful UTC-ului de la „Scânteia” şi i-a cerut să intervină pentru prietenul său aflat la mare ananghie. După un timp, acesta vine şi spune ceea ce Stummer a mai auzit anterior: „Nu se poate face nimic. Şedinţa a fost prezidată de Nicu Ceauşescu şi nimeni nu poate să-i spună că nu e aşa cum a hotărât el”. „După ce am auzit asta chiar în redacţia Scânteii bătrâne, am renunţat. Nimeni nu se putea bate cu Nicu Ceauşescu. Aşa că m-am întors, abătut, la Petroşani”, ne-a recunoscut d. Stummer.

• 
•