Toate străzile din cartierul Brăteanu arată ca după răz­boi. Când ninge sau plouă, din cauza faptului că nu există canalizare, locuitorii aproape că nu mai pot ieşi din casă. Deşi în campania electorală, pe lângă mopul pe care l-au oferit oamenilor, aleşii locali au promis marea cu sarea. Locuitorii nu mai vor marea, vor asanarea realizată printr-o canalizare. 

Dacă ajungeţi în „colonia” Brăteanu este bine să vă pregătiţi cu două perechi de încălţăminte: una pentru străzile din cartier şi alta pentru oraş. Totodată să vă pregătiţi fizic şi psihic, căci odată intraţi pe aceste străzi nu o să vă vină să credeţi că sunteţi într-un cartier locuit de oameni ai mileniului trei, al unui cartier al oraşului Petrila, o să descoperiţi nişte oameni care se roagă zi de zi lui Dumnezeu să nu mai ningă şi să se topească zăpada. 

Asta deoarece, în timp ce unii se europenizează, pun ţara la cale, sperie oamenii cu „criza” economico-financiară, cu scumpirile, alţii înoată încă în noroi din cauza lipsei unei banale cana­lizări promisă de aleşi pentru un vot şi apoi uitată. „Nu ştim ce să mai facem şi cui să ne mai adresăm. Suntem dispe­raţi. Toţi au venit, ne-au luat voturile şi gata au uitat de promisiuni. E vai şi amar când ninge sau plouă, că suntem inundaţi. Până ajungem la transportul în comun (maxi-taxi) stăm cu pungile legate la picioare. Copiii noştri sunt luaţi în derâdere când ajung la şcoală, în oraş, plini de noroi. Iar casa pe care am reparat-o acum un an e plină de mucegai”, ne-a declarat aproape plângând o doamnă de pe strada Stadionului. „E strada cea mai blestemată”, declară alt locuitor. Fie că eşti copil sau bătrân, noroaiele apărute în urma ploilor nu iartă pe nimeni. Ne cheamă să ne arate curtea, unde împreună cu fiul a improvizat un fel de canal în care se adună apa. Însă, dacă plouă mult, nu prea ai sorţi de izbândă nici aşa. „Uitaţi-vă e plină de noroi. Zici că trăim în cocină”, ne declară tanti Moga. „Nici maşina nu avem unde să o ţinem” intervine alt vecin din curtea alăturată, confruntat cu aceeaşi situaţie. 

 

Oameni disperaţi, oameni blestemaţi

Calvarul acestor oameni nu ţine de ieri sau de azi. Durează de o viaţă întreagă. Pe această stradă a Stadionului - ar trebui să fie denumită strada Blestemată - ca şi pe  multe alte străzi ale cartierului Brăteanu ce aparţin oraşului Petrila rareori vezi un drum uscat. Imediat cum plouă, străzile şi casele se inundă iar munca de o viaţă a oamenilor se duce practic de râpă. „Fără canalizare apa nu are unde să se scurgă şi plutim. Nu ieşim din casă zile bune. Ştiu că e păcat şi poate că o să ne bată Dumnezeu, dar ne rugăm să nu plouă mult, pentru că nu mai ştim ce să facem. Parcă suntem blestemaţi”. Discuţia s-a aprins repede, iar oamenii sunt mai revoltaţi ca niciodată. Se simt înşelaţi (pentru a câta oară?) de cei cărora le-au dat votul şi în promisiunile cărora au crezut cu aceeaşi nai­vitate dintotdeauna. 

La primărie este linişte, primarul încă le promite. Cu gazul o promisiune îndeplinită din partea lui. Însă, cea mai gravă şi foarte importantă promisiune din partea primarului oraşului Petrila, d-l Ilie Păducel, este de acum canalizarea. 

 

Petru Bolog-Cimpa