Două sute treizeci şi patru de minute a ţinut şedinţa de consiliu local din 26 martie. Din aceste aproape patru ore de cenaclu, peste un ceas s-a consumat pe proiectul de hotărâre de la punctul 6. Iniţiat, la fel ca şi celelalte cinci, de primarul Gheorghe Ile, acesta viza în mod direct activitatea de la Almaserv de pe vremea în care acolo era director Nicolae Petroi.

 

Nu mai e niciun secret

Lunar, la fiecare şedinţă de consiliu, liberalul Nicolae Petroi îi înnegreşte lui Ile orele rămase din ziua aceea. Dacă n-ar fi Nicolae Petroi, Alina Cîrstoiu şi consilierul PRM Ioan Dorel Şchiopu, care, zice Gheorghe Ile, îi pun tălpi, primarul ar pleca de la şedinţe mult mai relaxat. “Ce înseamnă să pui tălpi în consiliul local?”, a fost întrebat domnul primar. “A pune tălpi, a răspuns şcolăreşte Ile, înseamnă a prelungi o şedinţă de consiliu, doar ca să ne găsim în treabă“. Asta-i varianta primarului despre tălpi. În realitate, pe el îl enervează la culme că ăştia trei vor să ştie prea multe. Vor - i-auzi acolo, tupeu de consilier - transparenţă totală în actele de decizie, în tot ce priveşte banul public şi cum e cheltuit el. Plus că - vai, vai, câtă nesimţire - îi interesează ce-a găsit Curtea de Conturi, când a luat la puricat visteria primăriei, şi cum e cu procesul acela de la Alba Iulia. În care primarul Gheorghe Ile şi doamna secretar Peter apar ca pârâţi. 

Ei bine, Ile a găsit soluţia cu care să-l ejecteze din circuit pe incomodul Nicolae Petroi. A trântit un proiect de hotărâre cu care - aşa era filmul în visele lui frumoase - odată aprobat, Petroi ar fi ajuns la organe şi, apoi, să înfunde puşcăria. Proiectul, pritocit în mintea înfierbântată de vendetă a primarului, este cel despre care pomeneam în introducere. Prin care, tot acolo vă ziceam, şmecherul de Ile - ca să nu cadă el de fazan şi să nu se zică, după aia, că are ceva personal cu el - pune în mâna consilierilor locali tava pe care Petroi urma să fie servit organelor. Pe numele lui, proiectul se cheamă aşa: “Proiect de hotărâre privind constituirea unei comisii de verificare a activităţii desfăşurată de dl. Nicolae Petroi în perioada 2005-2008 când a îndeplinit funcţia de director al SC Almaserv SA Vulcan, precum şi a unor aspecte privind situaţia economico-financiară a societăţii”.

 

Normal că, pentru a-şi motiva demersul,

domnul primar a trebuit să facă o notă de fundamentare la proiect. Pe care, la fel de normal, juristul primăriei o laudă ca fiind beton. În sensul că îndeplineşte condiţiile de legalitate. Ce i se impută lui Nicolae Petroi în nota asta? Mai întâi că a dosit, în sensul că nu a prezentat primăriei sau consiliului - nu se precizează cui trebuia, în mod expres - raportul nr.1144/16.04.2008 al Comisiei de Cenzori din cadrul SC Almaserv SA Vulcan. În luna următoare, în 5 mai 2008, prin adresa nr.18.648, primăria cere de la Almaserv şi de la Comisia de Cenzori “o situaţie detaliată asupra activităţii economico-financiare. Această situaţie nu a fost prezentată, iar consecinţele gestionării fondurilor publice se reflectă în situaţia financiară dezastruoasă în care se află societatea, care a ajuns în imposibilitatea de a onora plăţile către furnizori şi a condus la instituirea unor măsuri de executare silită de către administraţia financiară“. Foarte bine că domnul primar s-a dat de ceasul morţii, de grijuliu ce era, în privinţa gestionării fondurilor publice de la societatea de salubrizare. Numai că, mă întreb eu acum, nu la fel ar fi trebuit să procedeze şi cu Clubul Sportiv Vulcan? Care era vraişte în privinţa gestionării aceluiaşi ban public. Păi de unde, când acolo mare şi tare era cel mai iubit dintre subalternii lui de la mină, penalul Ioan Dragoş? Dar să-i dăm mai departe cu nota de fundamentare. “Unul dintre aspectele importante care urmează a fi verificat - se spune în document - este modul de utilizare a fondurilor obţinute din vânzările de locuinţe din fondul de stat, fond care trebuia vărsat într-un cont special şi utilizat cu prioritate pentru restituirea eventualelor credite contractate pentru executarea locuinţelor, iar diferenţele pentru finanţarea investiţiilor şi pentru finalizarea construcţiilor de locuinţe”. E adevărat, fondurile obţinute din vânzarea de locuinţe - trei miliarde şi jumătate de lei -  n-au fost vărsate în contul acela, dar nici n-au fost palmate de Nicolae Petroi, aşa cum se lasă de înţeles. În schimb, în aceeaşi perioadă, datoria pe care primăria o avea către Almaserv se ridica la 10 miliarde de lei. Bani pentru lucrările pe care firma le executase în oraş. Şi, cum pedelistul Gheorghe Ile vedea deja în liberalul Nicolae Petroi un contracandidat puternic la alegerile locale care băteau la uşă, ce-o fi mustăcit primarul? Lasă, că-l tot tărăgănez cu banii şi oamenii or să i se suie-n cap, dacă nu-şi iau salariile. Numai că oamenii nu  s-au căţărat pe cutia craniană a lui Petroi, fiindcă acesta nu era nebun să-i lase să moară de foame, şi le-a dat la timp salariile. V-aţi prins de unde. Din cele zece miliarde. 

Sigur că va reuşi să i-o tragă consilierului liberal, primarul propune, în aceeaşi notă de fundamentare, ca perioada domniei lui Nicolae Petroi la Almaserv să fie luată la verificat de o comisie de consilieri a cărei componenţă a făcut-o tot el. Gheorghe Ile nu se mulţumeşte doar cu asta, ci mai vrea ca această comisie să stabilească “care sunt motivele care au condus la situaţia dificilă în care se află societatea şi (atenţie! - n.r.) cine se face vinovat de aceasta”. E cât se poate de clar la cine se referă domnul primar cu acest “cine”. Cine altul decât Nicolae Petroi, consilerul care, la fiecare sfârşit de lună, îi face viaţa grea în şedinţele de consiliu local?

 

Nu ştiu dacă, la auzul nominalizării, inimile celor cinci consilieri

- Marian Coltescu, Daniel Duna, Cristian Merişanu, Barbu Pompiliu şi Ion Dumitru -, desemnaţi de primar să facă parte din comisia de verificare, au tresărit de bucurie şi au pompat mai vioi sânge în aparatul circulator. Ştiu, însă, că unul dintre ei n-a fost deloc bucuros de onoarea şi respectul cu care l-a umplut primarul băgându-l în afacerea asta. De care, la discuţii pe marginea proiectului, consilierii mai hârşiţi s-au prins că Ile vrea să aţâţe focul cu mâna lor. Primul a cărui voce tunătoare s-a făcut auzită a fost, normal, cea a pesedistului Petru Hodor. Dumnealui a dat tonul: să se renunţe, în proiect, la numele lui Petroi, iar verificarea să cuprindă  întregul an 2004. După domnul Petru Hodor, a prins curaj şi celălalt profesor de la PSD. Domnul Simion Spiridon a zis hai, dom’le, să extindem controlul ăsta şi la Edil Therma, că şi societatea asta e tot a consiliului. Consilierul doctorand Aurelian Enache a atras atenţia că un control economico-financiar îl poate face doar comisia de cenzori, care să vină cu un raport. Şi, apoi, o verificare ca lumea nu se efectuează în douăzeci de zile, cum a indicat primarul. Liberalul Nicolae Petroi, ţinta lunetistului Gheorghe Ile, a atenţionat că această comisie nu poate să spună că vinovatul e ăla sau ăla. Fiindcă nu are competenţă pentru asta. A urmat peremistul Dorel Şchiopu, celălalt ghimpe din ochiul primarului: “Domnul Ile ar vrea să transfere, în consiliul local, o dispută personală“, a zis-o el pe aia dreaptă. Şi a propus ca verificarea să acopere perioada de timp 1 ia­nuarie 2000 - 31 martie 2009.

În fine, după ce s-a mai continuat cu câteva ciondăneli, după o bâlbă a consilerului Pompiliu Barbu, preşedintele de şedinţă, de care au râs copios Aurelian Enache şi Ştefan Epure (“uite-l, mă, se uită la Ile, să vadă dac-a zis bine”), s-a trecut la votarea nominală a membrilor comisiei. Dintre care unul, domnul Ion Dumitru, nu era prezent. S-a ajuns la un accept comun al formei finale a proiectului supus la vot. El precizează că verificarea va fi făcută pe perioada dintre anii 2004-2008, comisia nu va scotoci după vinovaţi, ci va prezenta doar un raport referitor la activitatea economico-financiară a societăţii şi a cauzelor care au înglodat-o în rahatul datoriilor de zeci de miliarde pe care le are la stat. A rămas bătută-n cuie perioada în care comisia-şi va face misiunea: 01.04.2009 - 20.04.2009, s-a scos de acolo numele lui Nicolae Petroi şi nu s-a mai făcut referire la vinovaţi.

 

V-aţi prins acum care-a fost şmecheria?

Încercarea lui Gheorghe Ile de a se răzbuna pe mâna consiliului local a eşuat cu brio. A dat-o el ca la Ploieşti că, prin comisia asta de verificare, nu urmăreşte o vendetă, ci doar să scormonească în gunoiul economico-financiar de la Almaserv. L-a crezut cineva? Aş, să fim serioşi. Păi chiar Nicolae Petroi i-a cerut să fie bărbat: dom’le, dacă aveţi ceva cu mine, faceţi-mi denunţ penal şi gata! Ile ştie, însă, foarte bine că domnia de trei ani a lui Nicolae Petroi la Almaserv a mai fost cercetată şi consemnată în hrisoave de slujbaşii poliţiei, Parchetului şi ai DNA-ului. Şi mai ştie că, pe ultimul zapis emis de aceasta din urmă, sunt scrise trei litere mari de tipar: NUP. Al căror efect binefăcător şi liniştitor asupra psihicului domnul Ile îl cunoaşte foarte bine. Fiindcă însuşi dumnealui răsuflă uşurat ori de câte ori câte o cercetare penală - în care el este subiectul purtat pe la Parchet şi DNA - se termină într-un asemenea mod  fericit. Că tot am zis de cercetări penale. Pofta de vendetă a lui Gheorghe Ile s-ar putea să fi venit şi de la grămădoiul de denunţuri şi de  plângeri penale care i s-a adunat la organe. Despre care vulpoiul de Ile crede că, în majoritate, îl au ca scenarist pe Nicolae Petroi. Or, în chestii ca astea, Petroi nu l-a lucrat pe la spate, ci i-a zis în faţă ce a avut de zis. Meteahnă la care consilierul local liberal n-a renunţat nici acum. Aşa că domnul primar să stea liniştit. Sunt destui care nu-l au la inimă şi care bombardează poliţia şi Parchetul cu plângeri penale împotriva sa. 

Să lăsăm naibii denunţurile şi să facem o încheiere veselă. O chestie de toată frumuseţea, de mă mir că nu s-a luat curentul în Vulcan, a ieşit din gura lui Ile la emisiunea TV Parâng din seara zilei de miercuri, 1 aprilie. N-a fost o glumă, pentru că primarul a zis-o cât se poate de serios şi când înfierbânţeala verbală care-l cuprinsese era la maxim. A spus - ţineţi-vă bine, cei care n-aţi auzit atunci - ceva de genul că el nici că mai poate dormi de grijile oraşului şi, aici e miezul, că şi-a neglijat şi familia din cauza asta. Ştiţi, desigur, cum e proverbul acela cu gura păcătosului. Numai că, în cazul de faţă, gura s-a scăpat şi a vorbit în direct. Iar fiecare a înţeles ce a vrut. Şi cei mai mulţi dintre cei care s-au uitat la emisiune au înţeles exact ce trebuia...