De o vreme încoace, de când s-a încălzit afară, iar terasa unui fost amic al primarului devine locul predilect de întâlnire al membrilor corului de clevetitori ai lui Dănuţ Buhăescu, se caută nod în papură la orice iniţiativă a acestuia de a face, cu un buget aflat aproape de limita de avarie, un oraş în care locuitorilor săi să nu le fie ruşine că trăiesc, iar trecătorilor care-l străbat chiar şi întâmplător să nu le lase amintiri care să le dea coşmaruri în vis. 

 

Când e căldură mare,

pe lângă berea rece şi scărpinatul la co…ie, singura activitate intelectuală a acestor domni care, zic ei, nu mai pot de binele localităţii din Vestul Văii Jiului, dar despre care majoritatea uricănenilor are cu totul şi cu totul o altă părere, este aceea de a-l bârfi şi vopsi pe Buhăescu în cele mai închise culori. Plus de a-l decredibiliza în mod constant în ochii celor care, alegându-l, au fost siguri că primarul, din nou votat în 2012, îşi va onora promisiunile electorale.

 

Pe bârfitori îi doare cel

mai mult că Dănuţ Buhăescu nu vrea lucrări de mântuială în oraş. Fie că e vorba de consolidarea celor două poduri - peste care, şi de trei ori dacă s-ar umfla Jiul de Vest, tot nu le-ar putea dovedi -, fie despre repararea aleilor pietonale ale străzilor mărginaşe şi, acum, de curând, despre pavelele care se montează pe mai bine de o jumătate de kilometru pe trotuarul din partea dreaptă, cum vii dinspre pod, al Bulevardului Muncii. Pavelele acestea sunt unele făcute, ca să ţină mai bine de un secol. Şi, mai mult decât atât, nu ar fi de mirare ca uricănenii următorilor o sută şi ceva de ani să constate că sunt exact în starea în care s-au prezentat atunci când au fost aplicate pe acest trotuar.

 

Explicaţia traiului

îndelungat este simplă. Pavelele cu pricina sunt dintr-o piatră nobilă, o categorie de granit căreia geologii îi zic travertin. Buhăescu ar fi vrut ca piatra asta să înnobileze trotuarele ambelor bulevarde din Uricani, numai că, prin 2008, atunci când s-a ivit ocazia, iniţiativa lui s-a tamponat cu obtuzitatea unor consilieri locali care mereu au fost (şi au rămas) contra lui. Aceştia o ţineau pe a lor, cum că trotuarele arată bine şi cu vechile pavele, fără să fie atenţi măcar o sutime de secundă la argumentul beton al lui Dănuţ Buhăescu. Acela că banii pe care trebuie să-i dea consiliul local, contribuţia acestuia la banii europeni din care se executau lucrările de montare a pavelelor din travertin ar fi fost doar de doi la sută. Iar trotuarele şi aleile pietonale ar fi arătat super, nemaivorbind că ele ar fi urmat să se păstreze garantat în aceeaşi stare şi o sută de ani. Dacă nu şi mai mult.

 

Băi, oameni buni, 

banii ăştia ar trebui să meargă altundeva, se dădeau de ceasul morţii şi de grija lor, în faţa unora puţini la număr care făceau greşeala să se oprească şi să-i asculte, clevetitorii actualului primar. Uitând sau, mai bine zis, omiţând, cu bună ştiinţă, faptul că acestor bani nu li se putea da o altă destinaţie. La fel a fost şi cu bordurilor cele noi, garantate să ţină şi atunci când atât cei care le-au montat, cât şi cei care au călcat primii peste ele se prezinte sub forma unor maldăre de oase, ambalate între patru scânduri. Nu, clevetitorii care beau bere şi, plictisiţi, din când în când se mai scarpină la co...aie atacă aceeaşi şi aceeaşi arie a bârfei fără sfârşit. Dacă se face ceva în Uricani, de ce se face? Şi dacă nu se face, de ce nu are grijă Buhă să facă? De fapt – ca să nu mai pierdem vremea şi s-o spunem pe aia dreaptă - pe aceşti eterni luzări, unii dintre ei abonaţi să piardă constant la fiecare dintre alegerile locale care au fost şi care vor urma, îi doare că, de când e primar Dănuţ Buhăescu, în Uricani s-au făcut lucrări de modernizare şi de înfrumuseţare care nu s-au văzut de când există localitatea aceasta.

•