La începutul acestei veri a luat sfârşit un proiect „Comenius” care a pus în contact direct şcoli din România, Turcia, Spania, Italia, Estonia, Polonia şi Finlanda. Din România a participat la respectivul proiect Şcoala Gimnazială Nr.2 din Colonia Petroşaniului, o „structură” aparţinând de Colegiul Tehnic „Dimitrie Leonida” din Petroşani. Ultima mobilitate pentru toate ţările participante a avut loc în Finlanda. Destinaţia finală a fost… Oulu. 

 

Minulescu s-a inspirat din precipitaţiile din Oulu?

Ca să ajungi din Petroşani la Oulu trebuie să iei avionul de la Budapesta şi, în câteva ore, eşti la destinaţie. Oulu este un oraş important în nordul Finlandei, la 550 de km de Helsinki. Are o populaţie de 118.000 şi este al şaselea oraş, ca importanţă, al ţării. Este poarta de intrare în nordul Finlandei. Oulu are un climat subarctic cu zăpadă, ierni foarte reci, veri scurte şi relativ calde. Temperatura medie anuală este, brrr!, de 2° C. Pentru că 98 zile dintr-un an plouă, media anuală a precipitaţiilor este mare. Acolo sunt, de fapt, adevăratele oraşe minulesciene deoarece plouă tot din trei în trei zile. Dar, mai ales, la sfârşitul verii şi toamna.

 

Itinerar finlandez: la şcoală, la fermă şi la Moş Crăciun

Profesoarele Zina Galeş (directoarea Colegiului Tehnic „Dimitrie Leonida”) şi Ana Maria Cercel au avut onoarea să-l viziteze, acasă la el, pe Moş Crăciun, pentru că şcoala unde erau invitate era situată foarte aproape de acest obiectiv turistic de interes planetar. Acolo, doamnele profesoare au avut ocazia să se plimbe de-a lungul Cercului Arctic care e marcat cu o fâşie vopsită care te face atent că eşti la Rovaniemi, în Santa Claus Village. Pentru elevii finlandezi, ne-a spus d-na Zina Galeş, masa de la prânz e gratuită, transportul e gratuit, after school-ul - la fel. Repetenţia în Finlanda e ca şi inexistentă. Alimentaţia copiilor se bazează în primul rând pe lapte (pentru că acesta conţine vitamina D2, foarte indicată pentru fixarea calciului) În absenţa luminii solare se impune consumarea, în cantităţi apreciabile, a laptelui.  Legumele, fructele şi peştele (inclusiv somonul!) şi carnea completează meniul finlandez. La prânz, alături de copii, mănâncă şi profesorii care plătesc pentru asta un preţ modic. 

 

Un ideal pentru dăscălimea de pretutindeni: să fii profesor în Finlanda!

Pentru că Finlanda e o ţară care pune, între priorităţile ţării, educaţia pe primul loc, profesorii câştigă, pe lună, 3.700 de euro. Salariile lor sunt înaintea celor pe care le primesc magistraţii şi doctorii. Faceţi o comparaţie cu ceea ce se întâmplă la noi şi o să găsiţi o seamă de răspunsuri pe care clasa politică de la noi nu ni le poate oferi.

„Am fost în vizită la o fermă agricolă de tip familial, la care trudeau părinţii şi toţi cei 11 copii. Toţi erau îmbrăcaţi în salopete şi aveau grijă de nişte vaci imense. Nu le era ruşine să muncească, cum nu le era ruşine nici să vină şi să înveţe la şcoală. Şi, desigur, să nu rămână repetenţi”, ne-a mai povestit d-na Galeş. Un alt lucru care le-a impresionat pe cele două colege ale noastre a fost acela că, în cancelarie, nimeni nu făcea economie la consumabile. Dacă profesorii aveau nevoie de hârtie şi tonner pentru teste sau alte activităţi şcolare, nu-şi punea nimeni problema că ele ar putea fi prea multe şi că ar fi cazul să se facă economie la consumabile. Scopul pentru care erau folosite acele consumabile era mult, mult mai înalt şi compensa, la o adică, orice „pagubă” materială.