Discuţiile din întâlnirea care a avut loc luni, 7 iulie, între Aurel Niculescu, directorul general al CEH, şi Ioan Pisc, preşedintele Federaţiei Energetica (la discuţii au participat şi reprezentanţii Sindicatului „Noroc Bun” – n.r.), nu s-au încheiat cu rezultate care vizeze măsuri concrete de redresare economico-financiară a colosului îngropat deja mai bine de jumătate în pierderile pe care le acumulează lună de lună.

 

Dimpotrivă,

după cum au putut să constate cei prezenţi la dialogul cu conducerea CEH, în afara faptului că directorul general al acestuia le-a vânturat doar cuvinte de genul reorganizare şi restructurare, în rest nu a prezentat nimic concret care să aducă la suprafaţă complexul. S-a ferit ca dracul de tămâie să atace subiectul granzilor pensionabili din CEH, aflaţi încă în funcţii babane şi pe salarii mari, sau despre necesitatea plecării la pensie a celor care întrunesc condiţiile de pensionare. Nu a suflat o vorbă despre ei, obiectivul domniei sale fiind, probabil, acela de a-i conserva şi mumifica în viitorul muzeu natural care se va transforma CEH.

 

Ciudat,

dar directorul general a respins din start oricare dintre măsurile propuse de Federaţia „Energetica” şi de către sindicatele afiliate. Acestea, spre ştiinţa marelui public, ar fi dorit ca actualul CEH, împovărat de cele 270 de milioane de lei adunate, până-n aprilie, la capitolul pierderi, şi de celelalte 90 de milioane de lei care s-au dus în aceeaşi direcţie din luna a patra şi până acum, să fie divizat în trei filiale: Paroşeni, Mintia şi Divizia Minieră. După care, în fiecare dintre acestea, să se facă, înţelegeţi sensul, efectiv curăţenie. Propunere pe care domnul director general a tratat-o, iertaţi-mă, cu sictir, replicând că el nu este de acord ca elita să fie SE Paroşeni, pentru ca, într-un timp relativ scurt, de patru ani, aceasta să-şi revină, pentru a fi la dispoziţia unora din Ministerul de Finanţe care ar fi investit la Paroşeni. Cu alte cuvinte, decriptând zicerile sale, acestea s-ar traduce prin aceea că, dacă e să murim, să ne ducem naibii cu toţii!

 

Surprinzător, dar şi ciudat, este, însă,

că directorul general Aurel Niculescu nu-şi ascunde deloc simpatia pentru Bebe Nica şi pentru „Muntele” pe care acesta stă cocoţat. Întrebat direct despre simpatia vizibilă pe care o are pentru B.B. Nica şi pentru sindicatul condus de el, directorul general nu s-a sfiit să-i răspundă lui Ion Ticula, preşedintele Sindicatului Liber şi Independent de la Termocentrala Mintia, că acesta nu l-a ajutat cu nimic şi, atenţie, vă rog, de aceea el, actualul director general Aurel Niculescu, pe atunci doar director comercial la Mintia, s-a înscris în sindicatul „Muntele”! Aşadar, atunci când a ajuns ditamai generalul, dumnealui era încă înregimentat în organizaţia sindicală a lui Bebe Nica. Funny, nu-i aşa? Acum e de înţeles şi devine limpede de ce şi domnul director general ar vrea ca Sindicatul Liber de la SE Paroşeni, dar şi Sindicatul Liber şi Independent de la Mintia să devină un umil departament al „Muntelui” al pensionabilului Bebe Nica. Un departament mic, acolo, fără personalitate juridică, doar cu membri cotizanţi care să-i asigure lui Nica fluidul financiar necesar nevoilor sale personale. În atare situaţie, în condiţiile în care ceea ce s-a discutat luni a ajuns până la minister, Federaţia Energetica a hotărât să declanşeze o acţiune de strângere de semnături care să vizeze înlăturarea din funcţia de director general a lui Aurel Niculescu. Vom reveni. Aurele, e groasă rău!