Teatrele neconvenţionale (underground) nu au vacanţă. Alcătuite, în marea lor majoritate, din tineri actori şi regizori profesionişti, talentaţi, cu studii superioare în domeniu, care însă n-au mai încăput în schemele teatrelor de stat, teatrele neconvenţionale luptă din răsputeri pentru public, pentru scenă, pentru repertoriu.

 

De fapt, luptă pentru propria lor existenţă. În acest domeniu, discriminarea este la cote mari. Dacă la teatrele „de stat” peste 90% din cheltuieli se acoperă din bani publici (finanţându-se, de multe ori, cu o gene­rozitate maximă, fel şi fel de experimente de pseudoavangardă, fără o minimă valoare), teatrele neconvenţionale au subvenţie zero, deci trebuie să se autoîntreţină.

În aceste condiţii, nu e de mirare că „Teatrul Roşu” îşi anunţă premiera unui nou spectacol în miezul lunii iulie: „Făt Frumos din Ferentari”, adaptare după comedia „Pacea cu Zmeii” de Valeriu Butulescu.

Teatrele neconvenţionale nu au acces la marile scene. Teoretic vorbind,  au acces, dar chiria ar depăşi net încasările. Şi atunci, joacă în spaţii „neconvenţionale”. Astfel, încă la finele anului trecut, pe 14 decembrie 2013 a avut loc o avanpremieră a acestui spectacol, scena fiind „În Pod la Historia”. Iar pe iarnă s-a jucat regulat în alt spaţiu „neconvenţional”, la „Savana Club Biliard” din Bucureşti.

De data aceasta, spectacolul readaptat este susţinut de trupa „Teatrul Roşu”, tot în Capitală, în concepţia regizorală a Irinei Enache. Care duce şi rolul cel mai greu al piesei, Ileana Cosânzeana, demitizată, marcată de un fost triungi conjugal, în care intra, pe vremuri, Făt Frumos (cu acte în regulă) şi Zmeul Zmeilor (clandestin şi contra naturii). Masculii legendari sunt interpretaţi de actori dotaţi corespunzător, plini de energie şi virilitate: Marian Simion, Iulian Ilinca, George Macrea.

Tranziţia şi economia de piaţă afectează chiar şi poveştile nemuritoare. Copiii de azi nu mai vor basmele noastre tradiţionale, preferă poveştile comerciale, bine colorate, ale străinătăţii. Ca atare, nu e de mirare că şi instituţia lui Făt Frumos este grav afectată de criză. Pentru a nu intra în incapacitate de plată, Făt Frumos îşi vinde palatele, acareturile şi merele de aur, mutându-se într-o garsonieră din Cetatea Ferentarilor. Ileana Cosânzeana îl urmează, neavând alte oferte mai interesante. Zmeul Zmeilor - el însuşi lovit de buzduganul  recesiunii economice - îi mai vizitează, prezentând un interesant plan de pace cu zmeimea de pretutindeni, un program de dezarmare generală.

Dar planurile din poveşti, oricât de nobile ar fi ele, se năruiesc repede în promiscuitatea cotidiană, exact ca proiectele din lumea reală. Singurul personaj lucid, cu simţul realităţii bine acordat, se dovedeşte a fi Calul lui Făt Frumos, şi totodată consilierul acestuia. Şi el s-a adaptat, nu mai mănâncă jeratic, se mulţumeşte cu furaje concentrate. Dar povestea se termină prost. Pentru că Făt Frumos, asemenea altor VIP-uri din zona noastră folclorică, face doar ce-i trece lui prin cap. 

Piesa este comică, se râde mult. Dar este râsul amar, specific comediilor lui Valeriu Butulescu. De fapt, râdem de propria noastră existenţă. 

Premiera noului spectacol va avea loc pe 24 iulie 2014. Este premiera cu numărul 35 din viaţa de dramaturg a lui Valeriu Butulescu. (Al. H.)

•