De foarte multe ori, pe marginea articolelor pe care le scriu după documentările făcute în Uricani apar, pe net, comentarii cu privire la lipsa locurilor de muncă din acest oraş. Şi, ce am reţinut, problema este semnalată chiar dacă subiectul materialului publicat este cu totul altul.

 

Chestiunea creării

de locuri de muncă într-o localitate nu este o obligaţie a primăriei. Probabil s-a ajuns la concluzia că primarul este cel care trebuie să facă angajări după ce, în campaniile electorale locale, au fost auzite şi promisiuni de genul: vom crea locuri de muncă pentru disponibilizaţi, pentru femei, pentru tineri etc. În cea mai mare parte astfel de promisiuni rămân numai în pliante sau în mintea celor care le-au auzit. În rest, cam pauză, fiindcă munca s-a mutat în străinătate.

 

Asta nu înseamnă,

însă, că primarul nu poate facilita accesul investitorilor, români sau străini, care, într-adevăr, au pute­rea financiară, pentru a-şi începe diferite activităţi lucrative şi, fireşte, pentru a asigura condiţii prielnice angajării forţei de muncă menite să-i asigure derularea producţiei de bunuri pe care vrea să le realizeze. Ei, acum e bine să aflaţi, şi mă refer în mod special domnului care postează frecvent comentarii pe această temă, că primarul Dănuţ Buhăescu a vrut şi, mai mult, a avut ocazia să aducă la Uricani un investitor, dar i s-au pus piedici mari. Şi, în consecinţă, investitorul acela şi-a căutat un alt loc în care să-şi bage banii de investiţie, iar uricănenii care ar fi dorit să aibă un loc de muncă au rămas cu ochii-n soare.

 

Cei care l-au

alungat pe investitorul italian care ar fi dorit să concesioneze perimetrul fostei mine de la Valea de Brazi nu au fost din afara localităţii, ci – e greu să credeţi – de către persoane care trăiesc printre dumneavoastră, stimaţi uricăneni. 

Persoane pe care, la alegerile locale din 2012, le-aţi ales să vă reprezinte în consiliul local. Să vă reprezinte interesele dumneavoastră ca localnici, fireşte, iar nicidecum pe ale lor, cum se petrec lucrurile în momentul de faţă. Nu vă vine să credeţi? Atunci depăn povestea mai departe!

 

În urmă cu doi

ani, sper să nu mă-nşel, italianul acesta a fost interesat de concesionarea fostului sediu administrativ al minei Valea de Brazi. Care încă nu era chiar ruină de tot ca în fotografia pe care am făcut-o ieri. În consecinţă, primarul Dănuţ Buhăescu a procedat ca atare, exact cum spune legea. A iniţiat un proiect de hotărâre pe care l-a supus dezbaterii consiliului local. Fiind vorba despre o concesiune de imobil, ca să treacă, proiectul avea nevoie de votul „pentru” a două treimi din numărul consilierilor locali. Or, în consiliul local uricănean PSD are majoritatea plus unul şi, dacă nu ar fi fost vorba despre o concesiune, proiectul de hotărâre ar fi trecut fără discuţii. Dar aşa a lipsit un singur vot „pentru”, unul singur, reţineţi, pentru ca proiectul să devină hotărâre de consiliu local. Acel vot lipsă care a privat localitatea de două sute de locuri de muncă a fost al unui consilier din opoziţie.

 

„Am şi acum

regret în suflet că iniţiativa mea de atunci a căzut din cauza unuia care-şi vede doar interesele sale”, mărturiseşte primarul Dănuţ Buhăescu, după ce, între timp, a făcut alte diligenţe menite să scoată din impas Uricaniul atunci când mina se va închide, iar despre activitatea de exploatare a cărbunelui vor mai aminti doar imaginile fotografice. Uricănenii pot afla, astfel, că primarul lor a avut discuţii cu ministrul muncii în care Dănuţ Buhăescu a solicitat din timp, înainte ca pe mină să se pună lacătul, pregătirea unui parc tehnologic şi/ sau industrial care să ofere suficiente locuri de muncă. 

 

Buhăescu s-a dus 

la Ministerul Muncii cu temele bine făcute. A mers cu un proiect care punea în discuţie, pentru acest parc tehnologic şi/ sau industrial, perimetrul minei Uricani şi cu un altul în care amenajarea s-ar putea face pe cele zece hectare de teren din zona fostei preparaţii, recent intabulate de către primărie. Aşadar, iniţiativă locală uricăneană, în speţă a primarului Dănuţ Buhăescu, există. Rămâne ca pe aceeaşi  frecvenţă să lucreze şi factorii de decizie de mai sus ca el. Apoi, să nu-i uităm pe consilierii uricăneni din opoziţie care întotdeauna se pun contra atunci când primarul vrea să facă lucruri bune pentru comunitatea în fruntea căreia se află. Or, asta-i doar o sugestie, desigur, depinde numai şi numai de uricăneni, pentru ca, la următoarele alegeri locale, aceştia să nu mai aibă loc în sala de şedinţe a consiliului local. Prin votul lor alegătorii din Uricani pot determina ca două treimi sau şi mai mult din componenţa consiliului local să conţină doar reprezentanţi ai PSD. 

•