Gazul metan a fost zeci de ani eterna poveste în Valea Jiului. Locuitorii se obişnuiseră cu buteliile, care pe sfert erau goale, totuşi, mulţi erau bucuroşi să le găsescă şi aşa… În anii 1980, butelia ajun­sese un lux în Valea Jiului. Cine avea două-trei butelii era ştab mare sau avea „valoare”. Plus că nu stătea la rând ca toţi muritorii. Care, după un rând de 20-30 de persoane, lăsau butelia goală “la centru” şi primeau un amărât de bon, după care aşteptau până le venea rândul ca să-şi ia butelia plină acasă. Cum mereu se sărea peste rând, deoarece “pilele” erau la modă, mulţi aşteptau cu săptămânile să le vină “rândul”. Până atunci, gospodinele găteau pe reşouri, multe improvizate, făcute la mină, din bolţari sau cărămidă. În primii ani, după 1990, situaţia nu s-a schimbat foarte mult. Pe la toate grevele minereşti, ortacii cereau printre altele şi introdu­cerea gazului metan, dând exemplu

alte zone din ţară, la fel de sărace, care beneficiau de mult doritul gaz metan. Pe la sfârşitul anilor `90, situaţia a cam început să se schimbe, dar tot nu în mare viteză. Introducerea gazului metan se făcea, dar mai mult pe hârtie, iar întârzierea faţă de aşa numitul “plan”, era vizibilă, cu lunile sau chiar cu anii în unele localităţi din Vale. Apoi, a urmat o perioadă bună, în mai toate municipiile şi oraşele Văii, introducerea gazului metan fiind o prioritate pentru administraţiile locale. Cetăţenii au reuşit, încet-încet, să scape de chinul buteliilor, chiar dacă în ultima perioadă butelii se găseau pe toate gardurile (în faţa crâşmelor), tot pe un sfert goale ca şi în anii `80, semn că afacerea cu butelii a fost destulă vreme foarte profitabilă. Acum, în anul 2009, la 20 de ani de la evenimentele din decembrie 1989, marea majoritate a locuinţelor din Valea Jiului sunt branşate la reţeaua de gaz metan. De la Petrila şi până la Uricani, anual, se branşează zeci sau sute de apartamente, în funcţie de nivelul lucrărilor şi al cererii. În câţiva ani, toată Valea Jiului, precum şi staţiunile montane şi zonele adiacente vor avea branşamente la reţeaua principală de gaz metan, semn că lucrurile s-au schimbat, deşi mai este încă loc de mai bine.

 

Anul acesta, casele din Colonia Brătianu urmează să primească botezul gazului metan la Petrila

Pe cele 22 de străzi din Colonia Brătianu, unde s-au introdus conductele de gaz metan pentru ca oamenii de la case să poată face apoi branşamentele la ele, totul arată ca după război. Este şi normal pe undeva acest lucru, deoarece aşa arată o zonă după săpături. Ceea ce nu este normal este faptul ca aceste mormane de pământ să nu rămână pe străzile respective ani de zile de-acum înainte. De altfel, unii cetăţeni din zona respectivă ne-au semnalat acest aspect, încă de săptămâna trecută, mai ales după cele două ploi zdravene, când pe străzile respective s-a putut circula foarte greu, din cauza noroiului. Primarul Ilie Păducel le-a dat asi­gurări celor din colonie că situaţia respectivă va fi remediată în cel mai scurt timp, astfel ca oamenii să poată circula mai comod pe respectivele străzi: „Este adevărat, pe străzile unde s-au executat branşamente de gaz, există în momentul de faţă puţină dezordine, mă refer la pământul care încă n-a fost nivelat. Dar o să trimi­tem acolo autogrederul, care o să taseze pământul unde s-a săpat, cât şi oameni care să finiseze lucrările de reamenajare a zonei, astfel ca în scurt timp zona respectivă să fie adusă la starea iniţială. Pe străzile unde încă oamenii se mai branşează la reţeaua de gaz, nu putem să finalizăm această lucrare, până nu va fi toată lumea branşată. Oamenii să stea liniştiţi, nu vom lăsa lucrurile aşa. În altă ordine de idei, dacă tot discutăm de gazul metan, programul de extindere a gazului metan la Petrila este de 9 kilometri. Dacă ne referim strict la Colonia Brătianu şi la cele 22 de străzi de-acolo, când au făcut cerere pentru branşarea la reţea s-au înscris circa 300 de familii, iar până acum s-au făcut 50-60 de branşamente. În acest ritm toate cele 300 de familii vor avea gaz metan în case într-un timp relativ scurt”. Pentru a se putea branşa la reţeaua de gaz, fiecare familie plăteşte firmei care se ocupă de aceste lucrări circa 650 lei. Totuşi, unii cetăţeni se plâng că plătesc mai mult decât ceilalţi, susţinând că au fost case care au plătit mai puţin. „Nu mai este problema noastră, a administraţiei locale. Este problema cetăţenilor şi a firmei respective. Din câte ştiu, suma de branşament la reţeaua de gaz este de 650 lei. Noi am plătit introducerea gazului metan până la porţile oamenilor, împreună cu Consiliul Judeţean şi E-On. De-acolo încolo, nu mai suntem responsabili de lucrare, fiecare familie plătindu-şi lucrarea, la înţelegere cu firma respectivă”, ne-a declarat primarul Ilie Păducel.

 

Şi la Lupeni se lucrează în flux continuu la branşarea apartamentelor la reţeaua de gaz

Şi municipiul Lupeni este o localitate a Văii Jiului care a beneficiat în ultimii ani de lucrări masive la reţeaua principală de gaz metan şi apoi de lucrări care au ţinut de branşarea locuinţelor la reţeaua principală de gaz metan. Dacă anul trecut şi la începutul anului acesta s-a lucrat intens în zona centrală a localităţii, cu precădere în cartierele Braia şi Nivelt, acum se lucrează puternic în zona Spitalului (zona D-urilor) şi în Bărbăteni. Primarul Cornel Resmeriţă susţine că în Lupeni două societăţi asigură efectuarea lucrărilor de branşare a locuinţelor la reţeaua principală de gaz: „Avem două firme care se ocupă de aceste branşamente. Acum se lucrează în zona D-urilor şi în Cartierul Bărbăteni. În Braia a fost finalizată această lucrare, iar pe viitor vor urma şi celelalte zone care au rămas încă neacoperite de reţeaua de gaz metan”. Dacă la Petrila, firma care se ocupă de branşamente ia de familie 650 lei, pentru introducerea “unui foc”, cele două firme din Lupeni cer oamenilor aproape dublu: 1.100 lei “un foc” şi 1.400 lei “două focuri” (pentru cei care vor să îşi pună centrală de apartament pe gaz). Nu înţelegem de ce această diferenţă foarte mare! Dar înţelegem că este economie de piaţă şi fiecare firmă îşi face politica sa de vânzări… Că vorba aceea: “Nu e prost cine cere, e fraier cel care dă”. Altfel nu se explică. Că doar nu s-au gândit cei care fac astfel de lucrări că lupenenii or fi mai bogaţi decât petrileni… Sau mai ştii?