Oraşul „arde”, dar „baba” se piaptănă…

Toate sunt bune şi frumoase la Vulcan. Cel puţin aşa susţine administraţia locală atunci când apare în faţa cetăţenilor. Numai că odată ajunşi în municipiul cu pricina, lucrurile nu stau tocmai roz, cum sunt prezentate. Iar cetăţenii sunt în foarte multe privinţe nemulţumiţi. Luni dimineaţa am găsit localitatea destul de mohorâtă, ca şi vremea de afară. Parcă din ce în ce mai mult munici­piul Vulcan este tot mai neîngrijit, semn că primarul Gheorghe Ile nu mai ţine la curăţenie şi aspect, ca în primii ani de mandat. Trei zone am bătut cu pasul şi toate trei ne-au dezamăgit. Cum atâtea şi atâtea îi dezamăgesc şi pe vulcăneni. Dar să le luăm pe rând, ca să nu se creadă că spunem poveşti.

 

Cartierul Dallas a rămas la fel de neîngrijit ca şi anul trecut

De la ultima noastră descindere prin Dallas, renumitul cartier vulcănean, nu s-a schimbat mare lucru. Aceleaşi blocuri urât de murdare, aceleaşi alei sau trotuare, dintre blocuri, nerefăcute, aceleaşi canale înfundate, care put îngrozitor, aceleaşi probleme ale oamenilor, tratate cu ma­ximă indiferenţă de către cei care ar trebui să se ocupe de ei. „Nu are presiune apa, la etajul 7 abia dacă mai curge. Pe toată lumea îi doare-n cot. La primărie când m-am dus mi s-a spus să merg la RAAVJ să reclam că defecţiunea este de la ei. La casierie am fost, dar nu am avut cu cine să stau de vorbă, că erau pe teren, aşa mi s-a spus”, ne-a declarat Ionel Ciorbotea, un localnic deţinător al unui apartament din blocurile cu 10 etaje cocoţate pe deal la cucurigu, construite în regimul comunist. Şobolanii sunt şi ei nelipsiţi din cadru, chiar şi dis-de-dimineaţă, semn că au ajuns în Dallas un fel de animale de casă, ca să nu le spunem de companie. Chiar prin faţa noastră, un guzun cât două mâţe bătrâne circula agale în dreptul parterului unui bloc cu patru etaje. Nici nu este de mirare atâta vreme cât gunoiul stătea morman lângă un container ruginit, semn al „colectării moderne a deşeurilor”. Şi ne mai mirăm că apar la modă atâtea boli, care în alte ţări ci­vilizate au dispărut de zeci de ani… „Este mizerie că nu se strâng gunoaiele la timp, iar vântul suflă pungile şi hârtiile peste tot, prin tot cartierul. Dar să ştiţi că şi lumea este cum este, încă unii mai aruncă gunoiul cu punga, direct de pe geam. Dacă stai seara lângă un bloc, ai şanse mari să primeşti în cap o pungă cu gunoaie. Iar pe poliţiştii ăia, gardieni sau cum i-o chema acum, nu-i vezi aproape niciodată pe-aici, mai ales seara, să nu mai zic noaptea. Ar fi bine să vină, poate i-ar mai amenda pe cei care fac scandal după ce beau, sau pe cei care aruncă mizeria, dar cred că le este frică şi lor”, ne-a declarat doamna S.I. care nu doreşte să apară în ziar cu numele, tot de… frică. „Că apoi merg la primărie cu cine ştie ce pro­blemă şi zbiară primarul Ile la mine, de încremenesc de frică”, ne spune aceeaşi doamnă, aflată la o vârstă respectabilă, care trăieşte de zeci de ani în cartier. Şi uite aşa, aflăm că primarul Gheorghe Ile are câteodată şi porniri de mic dictator, mai ales atunci când cei care se prezintă în faţa sa nu vorbesc cu domnia sa pe aceeaşi limbă.

 

Piaţa „ProEuropa” – piaţa neputinţei

Aceleaşi lucruri ca şi înainte de Paşti şi în „piaţa” cu cel mai pompos nume din Valea Jiului şi poate chiar din judeţ. Că numai piaţă nu-i poţi spune unei clădiri care vinde haine şi produse industriale şi mai puţin produse agroalimentare. Lumea, atâta câtă e, intră, se uită şi pleacă tot spre vechea piaţă, murmurând cu lehamite: „Oare de ce au mai făcut-o?”. Ca şi de Paşti, când contrar celor declarate de primar că în respectiva piaţă „vor apărea şi mieii, proaspeţi, că azi e numai marţi, iar până sâmbătă, de Înviere, mai este…”, aşa şi acum, cine doreşte un morcov, o ceapă, un cartof sau o bucată de brânză ori de carne trebuie să călătorească circa doi-trei kilometri mai jos, înspre piaţa veche. Motivul pentru care producătorii refuză să meargă cu produse în această piaţă nouă, construită pe bani publici grei, de altfel singura piaţă autorizată din Valea Jiului(!), este că „primăria ia şi haina de pe noi la taxa de închiriere a mesei sau a standului”. Oamenii preferând astfel tot “neautorizata” piaţă veche.

 

Parcul mare – acelaşi cum îl ştiţi de 30 de ani

Am lăsat mai la urmă parcul mare al oraşului, situat în apropiere de spital. Credem că este  singurul parc din Valea Jiului care a rămas neschimbat de pe vremea lui Ceauşescu. E adevărat, cu foarte mici excepţii… La ora la care am trecut pe lângă el, parcul era pustiu, avea un aer rece, trist, bătrânesc. Tinerii din Vulcan, contrar laudelor edililor, nu au practic prea multe alternative de a-şi petrece timpul liber. Parcuri nu sunt să se plimbe, cinematograf nu mai este, patinoar iarna sau ştrand vara nici vorbă, muzee sau teatru idem, parc de distracţii nici gând… Ce le rămâne, ne spune chiar Mihai Mocanu, unul dintre liceenii vulcăneni: „Păi, ce să faci în Vulcan? Nu prea multe. Mai mergem la câte-o bilă (n.red. biliard), mai la câte-o cafenea, la discotecă şi din când în când mai tragem o miuţă pe terenul unei şcoli sau la terenul de fotbal de la Dincă. Iarna mai urcăm în Pasul Vâlcan, dar mai rar, deoarece mergem la schi tot în Straja, unde sunt condiţii de schi meseriaşe. La cinematograf nu am fost decât pe Litoral, vara, sau când am fost plecat la Braşov. Iar de teatru… am auzit de cel din Petroşani, dar n-am avut timp să merg niciodată. Nici nu ştiu dacă mi-ar plăcea să merg, eu am alte gusturi…”.  Deci, cam asta este realitatea domnilor administratori de oraş din Vulcan, nu ce se prezintă cine ştie pe unde. Tineretul este obli­gat cu bună ştiinţă să bată toate crâşmele şi toate barurile din munici­piu, în loc să aibă unde să meargă să-şi petreacă timpul liber, ca să şi îşi mai „îmbrace” puţin şi creierul. Dacă ăsta este viitorul pe care îl creaţi generaţiilor care vin, atunci să nu vă mai miraţi ce va mai urma. Aţi semănat vânt, cu siguranţă veţi culege furtună! Încheiem aici acest material, „uitând” să mai scriem de gropile plină de apă când plouă de pe trotuare sau de noroaiele dintre blocuri, ori de situaţia celor din Colonie  sau din alte zone, de „confortul” stradal şi al cetăţenilor vulcăneni etc. Că ne-ar mai lua ceva timp şi spaţiu… Totuşi, am pune o întrebare celor din cadrul administraţiei locale vulcănene: „Când faceţi planuri şi proiecte grandioase pe hârtie, ţineţi cont şi de cerinţele şi necesităţile plătitorilor de taxe din Vulcan? Sau aceste „măreţii” se fac doar pe bază de „comisioane” şi înţelegeri prieteneşti şi de ce mai „pică” de pe la unii sau alţii? Unii dintre dumneavoastră sunt convins că ştiu cam la ce mă refer.