Despre această listă a “celor şapte minuni”, după cum am spus, nu este nicidecum una modernă. Au mai scris despre asta Diodor, Strabon sau Vitruviu şi de fiecare dată lista era aproape aceeaşi. Piramidele din Egipt, Grădinile suspendate ale Semiramidei, Statuia lui Jupiter din Olimpia, Colosul din Rodhos, Templu Artemisei din Efes, al şaptelea dintre monumente fiind fie Zidurile Babilonului, fie Farul din Alexandria. Prima descriere ajunsă până la noi este cea a învăţatului bizantin Filon (sec al II-lea înainte de Hristos). Textul lui Filon ne-a fost transmis  nu în original, ci în traducerea în latină făcută de Leon Alattius, teolog grec născut în Chios din secolul al XVII-lea, care introducea fragmentul “De septem orlis miraculis” în lucrarea sa “Thesaurus antiguitattum  Graecorum“. Filon cunoştea din sursă directă unele dintre monumente, căci învăţase în Alexandria (Cetate zidită de către Alexandru cel Mare Macedon) şi Rodhos. Alexandria oraş din Egipt, port la Marea Mediterană, zidită de Alexandru cel Mare (331 înainte de Hristos), fu, între 323-330 înainte de Hristos, centrul regatului, Ptolemeilor; aici se dezvoltă o mare mişcare artistică, literară şi ştiinţifică grecească (elenă) cunoscută sub numele  de şcoala alexandrină (cei mai însemnaţi reprezentanţi sunt: Callimach, Apolonios din Rodhos, Theocrit şi Aratus). Mai târziu oraşul Alexandria a trecut sub stăpânirea romanilor, arabilor, veneţienilor şi turcilor. În se­colul II - VI după Hristos a înflorit aici o nouă şcoală filozofică (neo-platonismul), al căreia cel mai însemnat reprezentant este Plotin.  Plotin (205-270), filozof neoplastic, roman de origine, a trăit în Egipt. În operele sale, din care s-au păstrat o parte, încearcă a face o sinteză a tuturor sistemelor filozofice din antichitate împreună cu creştinismul. S-a bucurat de mare prestigiu în timpul vieţii sale, nu numai prin înălţimea ideilor sale ce împărtăşea discipolilor săi, ci şi prin înalta demnitate morală a vieţii sale. Informaţii despre viaţa egiptenilor găsim şi în monumentele lor funerare între care piramidele de la Gizeh, care de secole le vedem şi astăzi. Consemnate prima dată de prestigiosul filozof neo-plastic Filon (secolul II înainte de Hristos) ca făcând parte dintre cele şapte minuni, piramidele reprezentau, în concepţia lui Imhotep originea divină şi sacră a faraonului, care avea dreptul la un monument fune­rar care să-i asigure o viaţă veşnică netulburată. De ce s-a ales forma piramidală şi de ce în ea se ascunde (ca şi cazul sferei) perfecţiunea? Aceasta rămâne o problemă deschisă, pe care o cercetează nu doar matematicienii ci şi filozofii şi arheologii. Se poate însă accepta o relaţia cu Cosmogonia egipteană conform căreia pământul s-a născut sub formă de piramidă, sub forma unei coline piramidale. Piramidele funerare amintesc în esenţă acest moment al începuturilor Cosmosului. În Egipt piramide vestite care se atribuie regilor sunt trei: Kheops, Khefren şi Micherinos. Cea mai mare, înaltă de 146 m, e piramida de la Gizeh şi este inclusă în lista celor şapte minuni ale lumii antice.  Regii Egiptului numiţi şi faraoni (Pharaoni) au domnit în cursul celor 30 de dinastii, începând din  timpuri anteistorice până la căderea sub stăpânirea altor popoare. În limba noastră cuvântul “faraoni” a devenit un epitet ce se dă ţiganilor din cauza părerii greşite că ar fi din Egipt. 

 

Farul din Alexandria, construcţie îndrăzneaţă 

Povestea Farului din Alexandria n-o putem despărţi de legenda oraşului însuşi. Se spune că Alexandru Macedon, cucerind Egiptul, şi-a propus să lase un semn acolo, o cetate care să-i poarte numele. Rămânea să aleagă locul, dar, oricât se frământa, nu găsea un răspuns... 

Documente: Magazin Istoric; dicţionar istoric şi geografic; reviste şi presa vremii. 

 

Petru Bolog-Cimpa