După greva de la Lupeni din august 1977, partidul comunist a vrut să ştie care e „Situaţia privind ponderea membrilor de partid în cadrul unor categorii de personal (muncitor) la întreprinderile miniere din municipiul Petroşani”. 

 

În acest sens, Comitetul judeţean Hunedoara a PCR 

a făcut un recensământ partinic în cadrul celor zece exploatări miniere care funcţionau, acum 37 de ani, în municipiul Petroşani. (Aici trebuie să facem o precizare absolut necesară: în Valea Jiului era pe atunci un singur municipiu care se întindea de la Câmpu lui Neag până la Petrila). În prima frază am pus în paranteză un cuvânt (muncitor) care a fost intercalat ulterior cu creionul în textul bătut la maşină. Cele zece întreprinderi miniere care fiinţau, în anul 1977, în Valea Jiului erau următoarele: I.M. Lonea, I.M. Petrila, I.M. Dîlja, I.M. Livezeni, I.M. Aninoasa, I.M. Vulcan, I.M. Paroşeni, I.M. Lupeni, I.M. Bărbăteni şi I.M. Uricani. 

 

Prima statistică se referea la 

„şefi de brigadă, şefi de schimb şi maiştri”. În 1977, erau în Valea Jiului, un număr de 410 şefi de brigadă din care 348 erau membri de partid. Adică un procent de 84,87% din total. La Livezeni şi Uricani acest procent era de 100%. Tot în acel an de referinţă, în cele zece mine (viabile) din Vale erau 1.144 şefi de schimb. 635 dintre ei erau membri de partid (adică doar 55,5% dintre ei). E procentul cel mai slab întâlnit la toate categoriile analizate. Cel mai mare procent, pe exploatare, era la Aninoasa (95%), unde din 48 şefi de schimb 46 erau membri de partid. Tot în acel an de foc al mineritului din Vale activitatea minieră era supravegheată de 636 de maiştri. 597 dintre ei erau membri de partid, ceea ce însemna 93,86% din total. Procentul cel mai ridicat de membri de partid în rândul maiştrilor era la Petrila. Acolo, din 75 de maiştri 73 erau comunişti (adică 97,13%). 

 

Un alt tabel făcea referire

la ponderea membrilor de partid în rândul şefilor de sectoare. Aici procentul se apropia de sută la sută. Mai exact, el era de 98,73%. Din cei 79 şefi de sectoare, doar unul nu era comunist. Cine strica acest procent era mina Petrila unde din 9 şefi de sectoare doar 8 erau membri de partid? Unul dintre ei a scăpat să se înregimenteze, dar probabil că era un foarte bun profesionist minier. Din nefericire, statistica se face cu cifre şi nu cu nume şi prenume. Aşa că numele inginerului respectiv ne rămâne (deocamdată) necunoscut… La categoria „adjuncţi şefi de sectoare” procentul membrilor de partid  era mai mic decât în cazul şefilor direcţi. Din 79 de adjuncţi, 71 erau comunişti. Procentul lor era de 89,87%, adică cu aproape zece procente mai mic decât al şefilor de sector. Ceea ce înseamnă că adjunct puteai fi şi dacă nu erai, neapărat, membru de partid. Dar, cu siguranţă, trebuia să fii un bun conducător. Dar ca să faci pasul următor în carieră trebuia să treci, mai întâi, pe la organizaţia de bază. (Obiceiul acesta s-a păstrat, nu-i aşa?, până în zilele noastre…)