Sincer, până sâmbătă, 18 iulie, ultima dată când m-am dus la Cheile Buţii a fost în ‘92 sau ‘93. Atunci, colegul meu Mihai Barbu şi cu mine fuseserăm invitaţi să vedem ce se amenajează acolo. Ne-au însoţit la Cheile Buţii chiar cei care ne făcuseră invitaţia: primarul de atunci al Uricaniului, Teodor Hanciu, şi domnul Firiza, patronul actualului complex turistic.

 

În anii aceia, Cheile Buţii arătau exact cum se vede în fotografiile expuse pe peretele din stânga, cum intri în sala restaurantului. Sală care, de la unsprezece dimineaţa şi până pe la şase seara, a fost plină cu energeticienii de la Termocentrala Paroşeni. Peste două sute de angajaţi ai uzinei au petrecut, aici, de ziua lor. Cum nu au încăput cu toţii în sala restaurantului, li s-a rezervat şi cea rustică. Plus că întârziaţii au mai găsit loc doar pe terasă. Pe care, mai apoi, au ieşit, grupuri, grupuri, să se răcorească, şi cei dinăuntru.

Atmosfera a fost, desigur, una de sărbătoare. S-a început prin a se acorda diplomele, medaliile şi cupele  celor care au ieşit câştigători la concursurile de şah, tenis, pescuit şi fotbal. Întreceri sportive despre care v-am relatat pe larg în paginile ziarului nostru. După care s-a dat liber la petrecere. 

Mă uitam la domnul Dorin Modrea, preşedintele Sindicatului Liber de la SE Paroşeni - care discuta cu colegul său Titu Birou, preşedintele Sindicatului de la Termoserv, ambii organizatori ai acestei ieşiri de week-end - şi vedeam că ceva nu era în regulă. Avea el o nemulţumire. L-am întrebat ce şi am aflat. Nu era vorba de calitatea mâncărurilor sau de ambient. Altceva era la mijloc. Personalul complexului parcă că nu e pregătit să facă faţă unui asemenea număr de meseni, am aflat de la dumnealui. Până în acest an, energeticienii de la Paroşeni au petrecut, de ziua lor, la “Popasul Retezatul”, aflat mai jos, pe şosea. Unde e mai mult loc şi încap toţi laolaltă.  O făceau şi de data asta, numai că s-a nimerit ca localul să fie ocupat cu o nuntă.

Oamenii nu păreau, însă, prea afectaţi de încetineala cu care se perindau bucatele şi băutura. Unii au ieşit şi s-au plimbat până la stânci, alţii au încins meciuri de tenis şi de fotbal pe terenurile sintetice din ime­dia­ta apropiere. Vreo câţiva au cerce­tat pajiştile din împrejurimi şi s-au întors cu poalele pline cu bureţi. Cei mai mulţi, însă, perechi-perechi, au uitat de tot şi de toate şi au dansat în ritmul muzicii de calitate, asigurată de formaţia lui Fane Abrădoai. Cu toţii s-au bucurat că au prins o zi frumoa­să. Vijelia şi ploaia au venit mult mai târziu, la ceas de noapte. Când energeticienii erau, deja, la casele lor...