Alaltăieri, că tot eram în zonă, am făcut câţiva paşi şi m-am uitat cum merge treaba cu modernizarea Pieţei Agroalimentare din Lupeni.

Aceea din spatele “Cinei”. Şi am văzut că merge. Că merge chiar foarte bine.

Circulaţie mare pe aleea din spatele pieţei. Şi de maşini, şi de pietoni. Numai că, acum, cu autobasculantele acelea gigant, de capacitate uriaşă care cară molozul rezultat din demolarea vechii clădiri, pare că înghesuiala e şi mai mare. Am fost atent la manevrele pe care le face şoferul, ca să ajungă cu bena sub botul cupei excavatorului. Din trei figuri şi trei mişcări de volan i-a reuşit. Păi ce mai vrei de la un profesionist? Domnul care se ocupă cu supravegherea lucrărilor din piaţă mă prinde-n co-­li­­mator şi vine rapid la mine. Nu ca să mă ia la întrebări, fiindcă mă cunoaşte, ci ca să-i pun eu întrebări. Pentru că aşa primise dezlegare de la şef. Când vine domnu’ Ghiţă de la ziar, îi spui ce şi cum e pe aici. Şi omul îmi spune. Că, uite, cuzineţii aceia despre care am scris sunt la locul lor, în beton, şi că, în urmă cu două zile, a fost rasă de pe faţa pământului porţiunea de clădire dinspre vest. Adică dinspre Bărbăteni, ca să aveţi idee. Se ia molozul, iar mai apoi, pe porţiunea asta, va fi înălţat corpul noii clădiri a pieţei. După aia, se pune la pământ restul din clădirea veche. Cea din partea estică. Dinspre Vulcan, cum ar veni, dacă stăm cu faţa la nord. Să nu credeţi că, dacă domnul Georgel Lascăr, patronul pieţei, este în concediu, pe meleaguri străine, nu ştie ce se petrece şi cum merge treaba la faţa locului. Ştie, şi încă foarte bine. Îl ţine la curent fiu-său Sergiu. Care-i şef la punctul de vânzare al SC Lascăr Service Company. Cel de pe şosea, mai în jos de moara veche. Băiatului nu-i e greu ca, de câteva ori pe zi, să se suie-n Loganul alb, cu însemnele firmei, şi să dea o tură pe la piaţă. De unde se vede că vorba aia că ochii stăpânului îngraşă vaca este valabilă chiar şi dacă acesta o priveşte prin cei ai fiului său.