Huiduiala este o atitudine. Iată o legătură, la care nu m-am gândit până acum, între Elena Băsescu şi tratamentul aplicat PDL, la Ţebea.

Vă amintiţi, desigur, sloganul tinerei reprezentante a sexului frumos: „Ia atitudine!”. La ce fel de atitudine s-a gândit tânăra candidată? Este o altă discuţie.

Huiduiala de la Ţebea administrată PDL-ului este, la fel ca şi demisia ministrului Ridzi, unul dintre efectele secundare ale ciclonului „EBA”. Care, pentru formaţiunea portocalie, tinde să devină cu adevărat devastator.

La Ţebea, prezentarea PDL la depunerea coroanei de flori a fost citită de pe vreo trei rânduri şi s-a încheiat cu cuvântul „Ridzi”. Până la pronunţarea acestui nume, nu s-a auzit niciun fluier, dar, în acel moment, parcă s-a dat tonul. Parcă s-au pornit difuzoarele uitate închise.

În treacăt fie spus, când a depus PRM coroana de flori, nici nu a fost anunţat!!! Închipuiţi-vă că instalaţia de sonorizare s-a defectat tocmai în acel moment! Şi numai în acel moment!

 

„Repetiţia nu transformă minciuna în adevăr” - F.D. Roosevelt

Spre mirarea mea (ştiindu-l partener de guvernare cu PDL nu mi-am putut reprima o analogie) dl. Mircea Geoană a ţinut cam o jumătate din discurs, fără să fie încurcat în niciun fel. Până la un moment dat! 

Vă rog să vă imaginaţi următoarea scenă: discurs relativ normal, legat de eveniment, fără chestiuni notabile, ieşite din comun. Intervine o pauză teatrală. Probabil, atent studiată şi exersată cu alte ocazii. După care, onorabilul prezidenţiabil şochează asistenţa prin aducerea în discuţie a unui subiect la care nu se aştepta nimeni. Care credeţi? Pensiile!!! 

Ce a urmat? A încercat să mai spună ceva despre şomaj. După care..., nu s-a mai înţeles ce a încercat să spună!

La TV s-au auzit huiduieli. De fapt, oamenii adresau - brusc, simultan, concomitent, în acelaşi timp şi dintr-o dată - întrebări de genul: Nu eşti, cumva, la guvernare? În ce ţară ai trăit până acum? Ce aţi făcut pentru noi de un an încoace? Ne mai vinzi mult timp gogoşi din-astea? Iar ne dai 20.000 de euro?

Observaţi că nici nu m-am referit la complicitatea tacită a autorităţilor statului, implicit a PSD, cu tendinţele autonomiste din secuime.

 

Explozia mămăligii

A mai fost huiduit UDMR. Dar asta nu se pune. Nu are, adică, nevoie de explicaţie. Nu ai voie să te apropii de sanctuarul de la Ţebea atunci când eşti părtaş la blasfemia din secuime.

Cum să reacţionezi când îţi sunt insultate memoria şi inteligenţa în acest fel? Şi până când să se lase românul luat de prost într-un mod atât de flagrant? Până când să se resemneze cu statutul de simplu decor la exerciţiile retorice ale unor îmbuibaţi care ne ţin cursuri despre guvernări responsabile, în interesul cetăţeanului, de parcă nu ei conduc ţara asta de 20 de ani!

Cum să reacţioneze hunedorenii atunci când parlamentarul în care au învestit cea mai mare încredere la alegerile din 2008 (aproape 60%) a devenit subiectul celui mai mediatizat scandal de corupţie şi este cercetat de DNA?

Românul venit la Ţebea trebuia să-l lase pe preşedintele PSD să bată iar câmpiile retorice cu chestiunile electorale arhicunoscute: „vom dubla pensiile…”, „vom majora salarii cu 50%...”, „în secunda a doua a guvernării noastre…”, „vom da 20000 de euro…” etc.? S-a huiduit la Ţebea? Da. Dar ca o reacţie normală, legitimă şi chiar necesară la insultă! 

 

Huiduiala ca necesitate

Totuşi, nu credeţi în România lipseşte cronic o „cultură a  huiduielii”? Nu vi se pare că, la ce nivel de disperare s-a ajuns, în România se huiduieşte incredibil de puţin? Nu credeţi că, mult prea des, politicienii vin şi revin, cu nesim­ţire,  printre oameni şi fac cu totul altceva decât ce promiseseră? Că prea se găseşte justificare oricărui eşec de guvernare? Că, prea au, oricând, pregătit un răspuns la orice întrebare? Că, în aproape orice discurs politic, este prea mult studiu retoric şi prea puţină dorinţă de comunicare adevărată? Că nu este niciodată asumată vreo vină? Că nu răspunde nimeni pentru veritabila devalizare a economiei naţionale din ultimii 20 de ani? Nici pentru mili­oanele de locuri de muncă desfiinţate? Nici pentru milioanele de români auto-exilaţi de disperare prin lumea largă?

Gândindu-vă la toate acestea, nu ajungeţi la concluzia că prea lipsesc huiduielile din ţara asta?

 

Să huiduiţi bine!

Ştiţi de ce un primar care promisese cu 4 ani în urmă reabilitarea unei străzi are curaj să revină în campanie electorală şi să jure din nou, fără să clipească din ochi, că va rezolva problema dacă-i mai dai un mandat? Simplu! Nu îi este teamă că va fi huiduit!

Ba mai mult! Statistic - şi primarul respectiv ştie asta – se poate demonstra că zonele cele mai vitregite de utilităţi elementare sunt, paradoxal, cele mai sigure bazine electorale pentru primarii în funcţie! Deci, cei care ar trebui să fie cei mai revoltaţi sunt, culmea, cei mai siguri votanţi!

Pentru că, în România, cea mai eficientă strategie electorală este specularea sărăciei şi a prostiei. Strategie care nu ar fi posibilă dacă oamenii necăjiţi din ţara asta ar conştientiza că au dreptul şi chiar datoria de a huidui. Şi dacă ar huidui de fiecare dată când sunt batjocoriţi. 

În Occident se huiduieşte relativ puţin. Huiduiala este o armă rar folosită pentru că, acolo, politicienii au depăşit stadiul evolutiv în care este nevoie de aşa ceva. Nu mai apuci să-i huidui. Au ajuns într-unul superior: al demisiilor de onoare. 

Deci, nu-i mai puneţi la stâlpul infamiei pe cei care huiduiesc. Sunt cei care dovedesc evoluţia spiritului civic. 

Vulcan

17.09.2009

Dorel Şchiopu

Preşedinte PRM Vulcan

 

Precizare: 

Deşi sunt PRM-ist şi am participat la toată ceremonia de la Ţebea, eu nu am huiduit. Dacă există vreo dovadă video că am spus măcar un „huo”, demisionez imediat din politică. Nu că nu aş fi avut dreptul, dar, aşa, ca fapt divers, să nu credeţi că nu sunt destui oameni simpli care exersează spiritul civic prin huiduială atunci când sunt jigniţi. Un pas înainte. Ar cam fi timpul, după 20 de ani. Corect? Corect!