Am ales, special pentru dumnea­voastră  trei VIP-uri din „epoca de aur”, care au reprezentat la un moment dat o bună parte din cultura Văii, din acele timpuri: un fotoreporter şi un artist plastic - Ion Liciu, un scriitor - Dumitru Dem Ionaşcu şi un umorist şi dramaturg - George Negraru. Lucrările prezente sunt inedite şi ar fi fost păcat să nu vadă lumina tiparului. Poate că, acolo unde sunt ei acum, publicarea acestor lucrări, altfel sortite uitării, le va face bine, aflând cu această ocazie că nu au fost uitaţi şi locul lor pe pământ nu a putut fi umplut nici acum. Și, poate, cu această ocazie vor realiza că nimic
n-a fost în zadar. Deci…

1) Liciu. Cuvânt înainte pentru Dem Ionaşcu
„Bă, ce vremuri trăim, dragi scriitori de vagoane! spunea Liciu, în momentele lui de respiro. Poţi să scrie ce vrei, dacă eşti de-al lor, poţi să cutezi a critica subtil, în caz că ei nu „se prind”, poţi să te dai mare, că oricum nu te ia nimeni în seamă. Cum faci tu, Dem-ule! Scrie ce ştii tu că le place lor. Și ăştia te publică, că ţi-ai făcut un nume. Dar eu am răbdare. Odată şi-o dată o s-o dai tu în bară şi atunci îmi voi exprima ataşamentul faţă de tine, le voi povesti că provii din rândurile ţărănimii muncitoare, că ai o origine sănătoasă şi habar n-ai de chiaburi pe  care i-ai ocolit frecvent. Sau ei pe tine. Nu se ştie exact, deşi incertitudinea îi agasează cumplit. În rest, te descurci tu, că eşti membru de partid, membru al Uniunii Scriitorilor şi… mai departe nu spun că se interpretează. Da’ pentru aia să ştii că vom rămâne. Măcar în memoria câtorva, acolo, nişte pietre de hotar la marginea memoriei. Deşi uitarea stă la pândă, Dem-ule, şi aşteaptă să ne înghită. Sta-le-ar în gât!”.

2) Dem Ionaşcu: „Am strâns toamnă după toamnă”
„Draga mea, afară toarnă,
Miliţienii stau la post,
Cântă, undeva, o goarnă,
Ies, din ce în ce, mai prost.

Din convingeri fac idealuri,
Din restrişti fac împliniri.
Ce de soare e pe dealuri!
Ce risipă de iubiri!

Vine-un activist şi-mi spune
Ce să fac să mai rămân
Vara bântuie în lume
Cu-n miros sublim de fân.

Timpul trece ca o curvă
Mai se-arată, se codeşte,
Vara e ca o etuvă
Ce gândirea ne-o cloceşte.

N-am cuvinte pentru-a scrie.
Am strâns toamnă după toamnă.
Totul pare-o poezie
Ce la moarte ne condamnă!”

3) George Negraru: „Aforisme”

â–º Bă’, tu ştii ce-i ăla un aforism? Nici eu!
â–º Sunteţi romantici prin excelenţă, bate-vă „Epoca de aur”, să vă bată!
â–º Cultura trece din om în om, ca vântul, din pom în pom.
â–º Nu mai minţii Ionaşcule! Min­ciuna e molipsitoare.
â–º Caută-ţi cu grijă cuvintele! Da’ nu le căuta la mine!
â–º Hai să mai bem încă un pahar! Că ăştia au destulă veselă.
â–º Pierdut muză la umor, o declar nulă. Cu râsul aferent.
â–º „S-a scuturat frunza din vii!.” N-are importanţă, vinul să iasă bun!
â–º Am rezolvat o ecuaţie cu două necunoscute. A câştigat amanta.
â–º Primăvara se-ntorc cocorii. Și dorul meu de ducă.

4) Liciu: „Epigrame culturale”
Vântul nebun
Vine vântul şi mă-ntreabă
Peste marginea de vis:
„Măi Ioane, tu n-ai treabă?
… De te-ai apucat de scris...

Discuţii vânturate
O vecină mă opreşte
Și îmi spune toate cele
Și cât ai pocni din deşte
Mi-a făcut minte surcele!

Vădana, fană
Tot îmi povesteşte-o fană
Despre ce intenţii are
O cunosc, că e vădană
… Și presimt că n-am scăpare.

Despre membrii
Am un prieten optimist
Ce de toate e avid,
Eu sunt membru familist,
El e membru… de partid.

Mineri şi ziarişti
Vine unul şi îmi spune:
„Tot aşa mereu s-o ţii!
Ei, minerii, scot cărbune!
Tu scoţi numai… inepţii!”

Parol d’onor
Mă iubeşte o blondină
Chiar aşa, bătrân, cum sunt,
Ea îmi spune că-i virgină
Și eu o cred… pe cuvânt.

Preţ per cuvânt
Foarte supărat eu sunt
Că hârtia s-a scumpit,
Însă preţul pe cuvânt
De-acum s-a ieftinit.

5) Dem Ionaşcu: „De la mină la cultură”
Feri Baci
Feri Baci era un bătrân miner, care trebuia, de mult, să iasă la pensie. Da’ n-a ieşit. Că tocmai se îndrăgostise de o nurlie numai bună de pus la rană. Pentru ea şi numai pentru ea, avea nevoie de bani mulţi. Deşi un vecin, tot de vârsta lui, îl necăjea: „Dacă poţi s-o ţii numai cu bani, las-o baltă!”. „Nu pot s-o ţin cu ce n-am, boule, i-a ripostat el. O ţin cu ce am: Și cu ce n-ai tu”.

6) George Negraru „Iar a mai căzut un fulg”

Fulgi
Toate nu-s aşa cum par,
Inima, din piept, mi-o smulg,
Trece timpul tot mai rar
… Iar a mai căzut un fulg!

Vine-un vis şi mă deşteaptă
Clipele, pe mine, curg,
Pierd, în orice vis, o fată
… Și mai cade câte-un fulg!

Vin drumarii la zăpadă  
Visele nu mai ajung.
Stau nămeţii la paradă
… Și iar cade câte-un fulg!

Mai apoi mă cheamă una
Numele nu i-l divulg.
Iarăşi ninge, ninge-ntruna,
… Cade fulgul după fulg!

7) Ion Liciu: „Proverbe comentate”
„Cine se scoală de dimineaţă”, înseamnă că are ceas deşteptător.
„De-aia n-are ursul coadă”. Pentru exemplificare întrebaţi vulpea.
„Unde dai şi unde crapă?!”. Totul e să nu dai… din colţ în colţ.
„Lupul îşi schimbă părul…”. Altceva ce să-şi schimbe?
„Cine râde la urmă…” are un simţ al umorului precar.

Informatiile publicate de zvj.ro pot fi preluate doar in limita a 250 de caractere, cu CITAREA sursei si LINK ACTIV. Orice alt mod de preluare a textelor de pe acest site constituie o incalcare a Legii 8/1996 privind drepturile de autor si va fi tratat ca atare.

---

Îți dorești o presă liberă și independentă? Alege să o susții!

Banii rezultați din contribuțiile cititorilor sunt esențiali pentru a susține pe termen lung articolele, investigațiile, analizele și proiectele noastre.

Poți contribui cu donații prin Pay Pal sau prin donatii directe în contul
Ziarul Vaii Jiului SRL. 
CONT LEI: RO94BTRL02201202K91883XX, deschis la Banca Transilvania.