Dicţionar de teatru 

Regizor artistic: Cel în capul căruia se sparg toate. 

Scenograf: Un tip care se străduieşte să ai un altfel de decor decât cel pe care ţi-l imaginai.

Sufleur: Unul care îţi oferă şansa să auzi replica înainte de a o spune actorul. 

Regizor tehnic: Datorită lui poţi percepe clar împuşcătura, deşi actorul nu-şi găsise pistolul. 

Regizor muzical: Cel care preia „mu­zicuţa” pe care i-o face soţia acasă şi o propagă drept capodoperă, pe scenă. 

Recuziter: Datorită lui fiecare actor îşi poate găsi obiectele pierdute la repetiţia anterioară. 

Tapiţer: Datorită lui poţi să ai un fotoliu care să nu se rupă în actul întâi. Ci doar în ultimul. 

Maşinist: N-are nicio legătură cu maşinile. Deşi el crede că are. 

Actor: Unul care trăieşte două vieţi. Dar niciuna ca lumea.

Actriţă: Cea care joacă teatru acasă. Și se face că trăieşte pe scenă. 

Rol: Ceva ce nu se uită. Asta nu înseamnă că se ţine minte. 

Replică: Vorba zboară, scrisul nu se aude!

Gag: Chestie care provoacă râsul. Nu-l confundaţi, totuşi, cu gâdilătura. 

Mişcare scenică: De la stânga la dreapta şi drept înainte. 

Decor: Locul unde nu s-a întâmplat nimic. 

Gong: Obiect care trezeşte spectatorii la începerea fiecărui spectacol. 

Arlechin: Mai informaţi-vă şi dumnea­voastră!

Lojă: N-aveţi faţă pentru aşa ceva!

Coregrafie: Dacă-i bal, bal să fie! 

Culise: Terasa dinspre curtea piesei.

Mim: Unul care se descurcă prin semne. Deşi nu crede în ele. 

Reflector: Toţi sunt cu ochii pe el. 

Recuzită: Ceva ce se poate pierde în orice moment  şi se poate regăsi când e total neavenită. 

Dramă: Când se întârzie plata salariilor.

Comedie: Când vă faceţi de râs crezând că i-aţi convins pe interlocutori.

Tragedie: Când sunt mai mulţi oameni pe scenă decât în sală. 

Teatru: Când nu e circ. 

Epigrame teatrale

Actor sau personaj?

Nu jucase de nebun

Ba, avuse chiar curaj,

Ca actor fusese bun

… Însă nu ca personaj! 

 

Comedie 

Cronicarul i-o citeşte 

Și într-un târziu grăieşte 

„Eu atâta am de zâs: 

Piesa ta este… de râs”. 

 

Roluri

În multe piese a jucat, 

Mai cu talent, mai cu păcat…

A fost şi rege şi vasal.

Ba, într-o piesă a fost şi… cal. 

 

Interpretare

 Lui, cuprins de frenezie,

Îi şopteşte, tacit, una, 

Că în plină tragedie

Spectatorii-au… râs întruna.

 

Scena răzbunării 

I-a ieşit de nedescris

Scena asta, o splendoare! 

Că în fiecare vis

El vroia ca să-l omoare! 

 

Parodii la teatru 

Anunţ teatral 

„La teatru ca la teatru” 

Îmi spuse vecina de la deal 

Că şi eu fusei, atunci,

Când se deteră două bilete

Pe un loc, 

De stetei în braţe la unu,

Care mă ţinea strâns 

Să nu mă sui pe scenă, 

Cum mai făcuse şi Leana 

A lui Zăpăcitu, 

Când cu „Cântarea României” 

Fie-i ţărâna uşoară, 

De-o băgaseră în urechile 

Lu’  mă-sa, 

Ca element antisocial…

Dar cel mai mult mi-a plăcut 

La garderobă, unde unul rotofei şi dur 

Lăsase un anunţ:

„Cine a găsit un pardesiu

Alb, 

Să-l aducă la teatru! 

Sau cel puţin să-mi 

Restituie blonda care era în el!” 

Cu Verdi, la operă

Ultima dată când am fost la operă, 

M-a invitat vecina

De sub mine,

Că era melomană, 

Sau melomamă, 

Că mă-sa îi făcuse educaţie 

Muzicală.

Și eu stăteam şi ascultam

Și ea stătea şi 

Se uita. 

Când

Brusc şi dintr-o dată

A întrebat: 

„Uite la el ăla din  lojă

Nu e

Verdi?

„Cum o să fie Verdi?

Am ripostat, 

Verdi e mort!” 

Ea a făcut ochii 

Mari 

Și a buimăcit:

„Cum să fie mort?

Nu vezi că mişcă?” 

 

Dialoguri 

Scenă istorică şi nu prea

Actorul: Un regat pentru un cal!

Un fan: Un „Logan” nu vrei?

 

Iubire eternă

Romeo: Te iubesc până la moarte!

Julieta: Până la moarte cui?

 

Lăpuşnenea… scuzaţi – Lăpuş­neanu

Figuranţii: Capul lui Moţoc vrem! 

Regizorul tehnic (fost gestionar): Vi-l împachetăm sau îl consumaţi aici?

 

Precizare

Un spectator: Dumneavoastră sunteţi Henrich al XXII-lea?

Actorul: Nu, eu sunt capul lui…

 

Trece timpul, trece…

Un admirator: Am auzit că te-ai însurat cu regina Elisabeta…

 Actorul: Da. Da’ pe timpul ăla era Cenuşăreasa. 

 

Premieră

La al treilea gong, cortina

Se dădu, brusc, la o parte,

Lumini sfâşiau retina 

În ploi de ecouri sparte.

 

Și în muget de trompete 

Intră el, un rege care

Vrea auzul să-l desfete

Dar cu gândul la mâncare. 

 

Într-un colţ stă demoazela

Și-şi dă unghiile cu ojă, 

Are trupul ca gazela

Care vrea să stea la lojă. 

 

Brusc luminile „se stinge”,

Chiar şi muzica-ncetează.

Fata rea-n culise plânge

Că decoru’-o inervează.

 

O actriţă rătăcită 

De veşminte se separă 

Și uitând că e răcită 

Caută din ochi o bară. 

 

Totul merge înainte,

Toţi trăiesc, bată-i amarul! 

Spectatorul ţine minte

Ce mai uită cronicarul.

 

Informatiile publicate de zvj.ro pot fi preluate doar in limita a 250 de caractere, cu CITAREA sursei si LINK ACTIV. Orice alt mod de preluare a textelor de pe acest site constituie o incalcare a Legii 8/1996 privind drepturile de autor si va fi tratat ca atare.

---

Îți dorești o presă liberă și independentă? Alege să o susții!

Banii rezultați din contribuțiile cititorilor sunt esențiali pentru a susține pe termen lung articolele, investigațiile, analizele și proiectele noastre.

Poți contribui cu donații prin Pay Pal sau prin donatii directe în contul
Ziarul Vaii Jiului SRL. 
CONT LEI: RO94BTRL02201202K91883XX, deschis la Banca Transilvania.