Albanezi. Comunitatea albaneză are o veche tradiţie istorică. Primele familii de albanezi au venit în ţara noastră pe vremea lui Mihai Viteazul. Ele au fost aduse de domnitor aşezându-le în sudul ţării, dar cu timpul au pătruns în toate judeţele ţării. În 1999 se înfiinţează la Craiova Asociaţia Ligii Albanezilor din România, devenită membră a Consiliului Minorităţilor Naţionale din România, care editează cărţi şi reviste, comemorează personalităţi de frunte ale comunităţii albaneze din România şi din diaspora, organizează tabere de învăţare a limbii albaneze pentru copii şi tineri, expoziţii de pictură, simpozioane ştiinţifice. În perioada interbelică, în România erau peste 30 de ziare şi reviste albaneze, ce cuprindeau informaţii istorice, literare şi artistice, legate de viaţa comunităţii albaneze din ţara noastră, dar şi despre românii şi aromânii care trăiau în Albania. Ba mai mult, analele vechi şi istoria precizează că albanezii care îşi zic şchipetari au fost cunoscuţi de români din timpuri mai vechi, numindu-i arbănaşi, apoi arnăuţi. Mulţi veneau în Ţările Române fie singuratici şi se românizau, ajungând în situaţiuni înalte, chiar în timpul lui Vlad Ţepeş se vorbeşte în 1483 de un boier cu numele de Arbănaş. În secolul XIX, când se produc în Albania răscoale contra dominaţiei turceşti, mulţi albanezi se refugiază în Ţările Române, unde sunt bine primiţi şi formează colonii, îşi întăresc spiritul de solidaritate naţională cu ţara de unde provin. Trebuie să notăm că familia Ghica, una care a dat mulţi domnitori, oameni politici şi scriitori, îşi trage originea dintr-un albanez. 

Aromâni sau macedo-români, numele generic pe care-l dăm românilor din Peninsula Balcanică. Ei se numesc aromâni. Străinii le zic cuţovlahi sau ţânţari. Unii istorici greci spun că originea lor e necunoscută, iar numele ce-şi dau cores­pun­de cu acela de romani-romei, adică ar fi greci. Alţi istorici îi consideră ca urmaşi ai tracilor romanizaţi şi vorbirea lor e socotită drept o limbă deosebită. Totuşi cronicarul bizantin Chalcocondylas (secolul XV) zice că ei se numesc vlahi şi vorbesc aceeaşi limbă ca şi dacii de pe malurile Dunării, iar scriitorul grec A. Rangabe declară în 1856 că aromânii sunt coloni veniţi din România. Din studiile făcute de filologi străini asupra vorbirii lor rezultă că ei nu vorbesc o limbă deosebită ci un dialect al limbii române. Aromânii sau macedo-românii sunt aşezaţi în România, Albania, Turcia, Grecia, Bulgari şi ţările din fosta Iugoslavie. (Va urma)

 

Documentaţie: dicţionare şi presa vremii

Petru Bolog – Cimpa