Decizia ar fi avut sorţi de izbândă dacă prof. Ramona Stănescu, director adjunct fără concurs, însărcinată intelec­tual cu punerea ei în aplicare, ar fi avut curajul răspunderii. Cum însă, în loc să mai citească o carte (de cultură, nu de frecări şi ciocniri), profesoraşul Resmeriţă e aliatul no. 1 al doamnei Stănescu în lupta acesteia de a deveni director plin (deşi, aşa cum am arătat, n-a fost în stare să ducă la îndeplinire nici sarcina primită ca director adjunct cu delegaţie - adică director căruia nu i-au fost testate competenţele ma­-nageriale), decizia nu a fost dusă la îndeplinire. Drept urmare, cu ajutorul aliaţilor săi în a face plângeri peste plângeri, profesorul Resmeriţă a ţinut cu dinţii de sala de clasă pe care a decorat-o în culorile PSD. Şi, pe cale de consecinţă, şase clase, inclusiv o clasă de a IX-a, sunt nevoite să facă naveta câte şase săptămâni la rând prin întreg liceul. Deşi s-ar fi rezolvat simplu dacă IX-a A şi a XI-a D ar fi făcut schimb de săli.

De când lumea şi pământul nu s-a mai pomenit la Liceul de Informatică să fie plimbaţi prin întreg liceul elevii de clasa a IX-a. Pentru că, fiind la început de drum, elevii de a IX-a au nevoie de condiţii necesare adaptării la un sistem de învăţământ oarecum diferit de cel cu care au fost obişnuiţi în şcolile ge­-nerale. Cum însă, aşa cum arătam şi la începutul articolului, Resmeriţă jr. ţine morţiş să arate că are frate deputat, deşi nici ăla nu ne-a dat pe spate cu vreo dovadă de competenţă, peste 100 de elevi sunt umiliţi zilnic pentru a face hatârul fiului de baron PSD. Mai multe amănunte aflaţi din Memoriul doamnei prof. Maria-Ana Lazăr, publicat în cele ce urmează. Baronul Cornel Resmeriţă, zis “Lupaşcu turnătorul la Secu”, se poate simţi împlinit: tupeul fiului său, profesoraşul Lucian, chiar n-are limite. Ruşine!