Ziua Naţională a României umple pieptul românului cu un aer de patriotism, cu respect faţă de ţară şi popor şi mai ales faţă de steagul ţării. Numai pieptul lui Păducel se umflă altfel. Şi asta numai din cauza steagurilor care au fost împrăştiate prin oraş. Probabil că din lipsă acută de fonduri la bugetul local, primarul Petrilei s-a gândit că modelul Pristanda ar scoate primăria din această încurcătură, repede şi ieftin. 

Aşa că a comandat nişte steaguri din plastic, nu mai mari de 15/40 cm, cam cât acelea de le primeau pionierii în epoca ceauşistă, să le fluture pe la manifestări. Şi aceste steaguri, nu multe la număr, au fost aşezate frumos pe stâlpi. Câte unul-două pe fiecare stâlp. Asta în Petrila. În Lonea nu s-a făcut risipă deloc. Dar deloc. Au fost prinse pe stâlpi exact 7 steaguri. S-au pus 7 steaguri, coane Păducel? S-au pus 7 în cap. Conul Păducel nu umblă cu mofturi. Ne-am plimbat noi prin Lonea şi am numărat. Unul la intrare, încă unul la vreo şapte stâlpi distanţă, apoi încă unul, două la poliţie. Şi până în capăt am mai zărit două. La liceu era steag, dar nu din fondul primăriei, şi la fel şi pe la sediile firmelor private. 

Am descoperit cu deosebită plăcere că şi localnicii din Petrila, cei mai patrioţi dintre ei, şi-au atârnat la geam sau la balcoane steagul românesc, şi nu au fost puţini la număr. Şi steagurile acestora erau steaguri serioase, de mărimi standard, nu ca acelea ale primăriei. Probabil că unii dintre ei erau peremişti, şi sperăm că nu ne înşelăm. Dacă nici Partidul România Mare nu face risipă de materiale pentru steaguri de 1 Decembrie, atunci cine?