Ziarul Vaii Jiului

Comunitate

07.09.2014, 19:49:00 | 0 comentarii | 1487 vizualizari GALERIE:

FOTO

La „Piano” din Tg. Jiu / Rockul live nu se cântă niciodată pianissimo

Articole de acelasi autor

Uricani. Exemplu de atitudine cetățenească

Vulcan. Situație nemaiîntâlnită

Uricani. Buhăescu are sprijin de la București

Zi de hram la biserica din Valea de Brazi

Vulcan / Secvențe din Săptămâna Mare și de la Învierea Domnului

Uricani / O soluție care să rămână

Vulcan - Invitație în parc

Uricani / Flori plantate de femei cu nume de flori

Vulcan. Lucrări cu prioritate

Uricani. Dănuț Buhăescu se laudă cu producătorii locali

de Gheorghe OLTEANU

Localul se numeşte „Piano”, dar muzica ce poate fi ascultată aici se aude mai încet doar dacă stai la una dintre mesele puse afară. Însă nici pe terasă, volumul divaisului nu rămâne constant, fiindcă, din când în când, câte un rocker cere să fie dat mai tare.

Situat pe Calea Eroilor,

nr. 9, peste drum de Universitatea din Târgu Jiu, pub-ul „Piano” este - aţi ghicit deja - locul de întovărăşire al rockerilor gorjeni. Proprietarul său este domnul Duţu Bărboi, un bărbat trecut de cinci decenii de viaţă, dar al cărui suflet a cantonat în anii ’70. Când rockul era cântat de trupe ca Led Zeppelin, Deep Purple, Uriah Heep sau Bad Company cu al ei „Feel like makin’ love”. Piesă care-l dă gata pe domnul Duţu Bărboi, ori de câte ori o ascultă. De profesie inginer electronist, Duţu, căruia, am reţinut, nu-i prea place să i se zică patron, a făcut din pub-ul lui un adevărat loc de pelerinaj al formaţiilor rock din ţară, Fapt atestat de zecile de fotografii lipite pe peretele lângă care este amplasată instalaţia de sunet pe care el însuşi, ajutat de băieţii lui, a meşterit-o.

Prieten vechi cu Raul Rusu,

vocalistul trupei Strings, Duţu ne-a lansat mai demult invitaţia de a-i încerca instalaţia de sunet despre care spuneam. Prinşi cu cântările de la festivalurile rock sau cu cele de la zilele oraşelor, noi, cei din formaţie, nu am putut ajunge la el nici în iulie şi nici în august. Am parcat, însă, în faţa imobilului cu aer de epocă de pe Calea Eroilor în seara zilei de sâmbătă, 6 septembrie, după un drum de aproape două ore (defileul, ce mai!) făcut în dubiţa al cărei volan a fost manevrat de către dibaciul nostru manager Cătălin Ţugulea. Am fost întâmpinaţi de către câţiva tineri, rockeri de treabă, care, fără să ne mai întrebe, au sărit să ne ajute la cărat sculele. După câteva minute a apărut şi Duţu, care fusese plecat din Tg Jiu. Era însoţit de soţia sa Georgiana. O doamnă deosebit de drăguţă, care, după ce s-a prezentat, s-a retras discret, având, însă, grijă, ca să coordoneze personalul localului, pentru ca băieţilor, adică nouă, cum ar veni, şi soţului dumneaei, cu care ne-am pus pe taine, nu le lipsească nimic.

Şi, fiindcă nu

se cădea să mergem la Tg. Jiu cu mâna goală, i-am luat pe cu noi pe cei trei verişori, Andrei, Mihăiţă şi Răducu Şchiopu, membri fondatori ai trupei „The Broken Legs”, care, nu înţeleg de ce, îşi zic, mai nou, „Utopia”. În formula asta, după ce solistul lor vocal a plecat să dea examen la facultate, la repetiţiile de dinainte de plecare trupa a fost o revelaţie chiar şi pentru noi, ăştia bătrâni. Prin preluarea, de către Andrei, pe lângă partea de chitară ritmică şi solo, şi a îndatoririi de solist vocal, trupa a câştigat enorm. Numai că, fiindcă, peste câteva zile, Mihăiţă va îmbrăca uniforma de cadet al Liceului Militar din Alba Iulia, Răducu, băsarul din clasa a VIII-a Şcolii Gimnaziale nr.4 din Vulcan, şi Andrei, de acum navetist la Liceul Teoretic din Petroşani, vor avea nevoie de un alt tobar. Aşa, dacă timpul le va îngădui ca, pe lângă carte, să mai facă şi rock.

Ei, bine,

vă spun cu toată sinceritatea că puştii i-au câştigat pe gorjeni. Şi pe Duţu, şi pe rockerii cu vechime, dar şi pe rockeriţele din faţă, câteva fete apropiate de vârsta lor. După ce au terminat cântarea, copiii au fost din nou ridicaţi în slăvi de Duţu, el declarându-se entuziasmat de prestaţia acestor băieţi de 14 şi, respectiv, 15 ani din Vulcan. Invitaţia ca „marii de la Strings”, cum el însuşi s-a exprimat, să intre pe scenă a făcut-o, timid, chiar Andrei Şchiopu.

După care prezentarea

cu nume şi prenume, adică Iosif „Ioţo” Toth, tobe, Ghiţă „Basu’” Costin, la chitară bas, Raul Rusu, voce, Remus Hoca, chitară, şi Ghiţă Olteanu, tot chitară, a fost reluată de Duţu. Rockerii gorjeni s-au dezlănţuit încă de la primele riff-uri ale piesei „Born To Be Wild”, au cântat, împreună cu Raul, versurile de la „Soldier of Fortune”, au invocat ploaia în „Have Ever Seen the Rain”, după care au turnat pe gât un pic „Whiskey In The Jar” de la Metallica. Apoi, numai că nu au dat pe spate, la fel cum a făcut Duţu care se afla la mixer, când s-a auzit „Feel Like Makin’ Love”. Nu le mai pomenesc pe celelalte piese şi ajung la „Aproape de voi”, a trupei Cargo, pe care, cu brichete aprinse ţinute în mână, a fost cântată de către toată suflarea de rockeri din local. Ne-am înşelat crezând că, dacă facem o poză de grup cu ei, scăpăm de bis. Ţi-ai găsit! Aşa că subsemnatul a trebuit să-şi dea urgent mai jos cu un semiton corzile chitării, după care trupa a atacat „Talk Dirty To Me” a lui Poison.

Relaxarea de după spectacol

a fost asigurată la o masă de pe terasă de către Duţu. El - despre care am aflat că nu-i gorjean, deşi, după vorbă părea să fie, ci bucovinean sadea - a avut grijă să o umple cu toate felurile de lichide preferate de către fiecare dintre oaspeţi. Apoi, meşteşugit, ne-a făcut o demonstraţie practică a ceea ce înseamnă să bei academic şase păhăruţe de ţuică şi să treci la etapa a doua. În care a înlocuit păhăruţul cu un pahar mai, de confort unu, conform unităţii sale de măsură. Nu am zăbovit prea mult, iar la douăsprezece şi jumătate am luat-o din loc. Cătă Ţugu îşi pusese în gând să meargă, dimineaţă, la Ţebea, şi voia, ca tot omu’, să mai prindă un ceas de somn. Pe drumul de întoarcere acasă, Ghiţă „Basu” moţăia şi era cu gândul numai la cablul a-ntâia, care nu lăsa niciun pic de zgomot de la instrument să ajungă-n boxe, iar eu la cel similar pe care mi-l promisese şi mie Duţu. „Ioţo” era cu ochii pe geam, atent să nu-i scape parcarea izbăvitoare, iar lui Remus îi era mintea la detaliile tehnice despre microfoane, boxe, efecte şi chitare despre care sporovăise cu Duţu. Despre Raul nu am ce să zic, fiindcă, om al casei fiind, a rămas să-i fie de ajutor proprietarul până la închiderea localului.

Comentarii articol (0 )

Nu exista niciun comentariu.

Adauga comentariu

   DISCLAIMER
   Atentie! Postati pe propria raspundere!
   Inainte de a posta, cititi aici regulamentul: Termeni legali si Conditii

Informatiile publicate de zvj.ro pot fi preluate doar in limita a 250 de caractere, cu CITAREA sursei si LINK ACTIV. Orice alt mod de preluare a textelor de pe acest site constituie o incalcare a Legii 8/1996 privind drepturile de autor si va fi tratat ca atare.

Îți dorești o presă liberă și independentă? Alege să o susții!

Banii rezultați din contribuțiile cititorilor sunt esențiali pentru a susține pe termen lung articolele, investigațiile, analizele și proiectele noastre.

Poți contribui cu donații prin Pay Pal sau prin donatii directe în contul
Ziarul Vaii Jiului SRL.
CONT LEI: RO94BTRL02201202K91883XX, deschis la Banca Transilvania.

Pe aceeasi tema

Reiterăm îndemnul făcut ieri: / În seara acestei zile, fiţi, la Vulcan, alături de „Strings” şi de invitaţii lor!

Invitaţia pe care am făcut-o ieri, atât în ziar, cât şi pe un site de socializare, a fost bine primită. Mi-a[..]
23.07.2015, 21:44 | 0 comentarii

Vineri seara, la Vulcan puteţi să vă întâlniţi cu / Băieţii de la „Strings” şi invitaţii lor

După ce, duminica după-amiază, au deschis seria concertelor din acea zi de la Festivalul „Barock” Petroşani, trupa roc[..]
22.07.2015, 23:42 | 1 comentarii