Cetatea medievală care străjuieşte municipiul reşedinţă de judeţ, Deva, pare să se apropie de o nouă lumină, după ce a căzut în dizgraţia oamenilor o mulţime de ani, mai exact de la explozia depozitelor de muniţii, în vara anului 1849. Ar fi şi cazul, după ce, ani de zile, s-au tot pompat bani în reabilitarea acestui monument simbol şi s-a lucrat parcă în van.

 

În fapt,

după ce a rămas uitată în vârful dealului, deasupra Devei, ruină inundată de bălării, cetatea Devei şi-a recâştigat o fărâmă din dreptul la respect abia în ultimul deceniu. Abia în ultimii ani, edilii Devei au început să priceapă că altceva mai sănătos în valoare nu prea au de oferit turiştilor ce trec prin reşedinţa unui judeţ adăpostind o istorie exemplară.

Acum, moderna telegondolă te urcă în cetate, iar schelele de lemn căţărate pe ziduri, pe care mişună lucrătorii, creează impresia plăcută de sit istoric în refacere.

 

Parcă se poate

Călătoria dinspre arşita impusă de betoane înspre ruinele cetăţii, adică de 160 de metri măsuraţi pe verticala locului, a devenit comodă odată cu construirea deja celebrei cabine austriece care, preţ de 10 lei, dus-întors, te scapă de corvoada unui traseu destul de obositor, cu 113 trepte chinuitoare şi urcuşul la pas fie pe potecă sinuoasă, fie pe abrupt pentru cei mai antrenaţi. E drept că traseul clasic este tentant prin sălbăticia încă nealterată a locului - evident, dacă nu iei în seamă urmele metalice, din plastic sau de hârtie lăsate de concetăţeni obişnuiţi să trăiască murdar. Dar când îţi doreşti să vizitezi monumentul şi nu să faci traseu sportiv telecabina ultramodernă reprezintă un atribut folositor al civilizaţiei.

Din păcate, schelele care acoperă parte importantă din ziduri şi imposibilitatea de a vizita incinta cetăţii, lasă vizitatorului un uşor gust amar. Salvarea constă în imaginea superbă asupra oraşului şi a văii Mureşului, care mai temperează dezamăgirea iubitorului de istorie. Şi totuşi, e bine!

 

O istorie plină de nerv

Asupra cetăţii Devei istoria s-a aruncat în valuri, mai mari sau mai mici, scriindu-se în repere interesante, vechi, unele încă nelămurite. Există chiar şi un mitologic lăsat să planeze asupra locului, măcar spre satisfacţia omului predispus la fantastic şi legendar, poveşti cu zâne, pitici şi uriaşi ce îmbogăţesc zestrea acestei cetăţi.

Deşi prima atestare documentară a cetăţii datează din anul 1269, când, într-un act emis de Ştefan, duce al Transilvaniei, se aminteşte de „Castrum Deva”, unele surse susţin că primele lucrări de edificare datează din primii ani ai secolului XI, după înfrângerea de către unguri a ducelui Ahtum din Cetatea Morisena (Cenad), iar alte lucrări au fost executate în timpul regelui maghiar Geza II (1141-1161), când au sosit primii colonişti germani în Ardeal.

Ipoteza cea mai promovată este aceea conform căreia cetatea a fost înălţată în jurul anului 1250, în timpul regelui Bela IV, după năvălirea tătarilor din 1241.

• 
• 
• 
• 
• 
•